Există cuvinte pe care omul nu le uită niciodată.
Uneori uităm fapte, întâmplări sau locuri, dar ținem minte ceea ce ni s-a spus într-un anumit moment al vieții. Un cuvânt poate ridica un suflet sau îl poate răni pentru mult timp.
Mulți dintre noi încă poartă în inimă o încurajare primită cândva, poate chiar în copilărie, după cum alții duc ani întregi povara unor vorbe rostite la mânie.
Și cât de ușor se spun uneori cuvintele grele… În câteva clipe de supărare putem răni mai mult decât ne imaginăm. Vorbele nu lasă vânătăi pe trup, dar pot lăsa urme adânci în suflet.
Iată de ce trebuie să fim atenți la ce și cum rostim. Uneori, cea mai mare dovadă de înțelepciune este să taci înainte de a spune un cuvânt care poate răni.
Iar atunci când avem ocazia să încurajăm, să mângâiem sau să aducem pace prin vorbele noastre, să nu trecem nepăsători pe lângă această posibilitate.
Dintre toate ființele create, doar nouă, oamenilor, ne-a dăruit Domnul darul vorbirii. Dar ne-a lăsat pe noi să alegem ce facem cu el: îl transformăm în izvor de lumină sau în pricină de durere.
Să ne dea Domnul înțelepciunea de a alege cuvintele care vindecă, ridică și aduc pace.
Pr. Octavian Moșin
