Ne apropiem de perioada Postului. Ne mai despart doar câteva zile, dar Biserica ne introduce treptat în această vreme de nevoință și din punct de vedere liturgic. Astăzi și în vinerea ce urmează, deși este dezlegare la toate produsele de origine animală (în afară de carne), slujbele poartă deja pecetea apropierii postului. Sunt zile aliturgice – zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie. Această lipsire de Sfântul Potir ne ajută să înțelegem mai profund cât de mare este darul pe care îl primim de obicei poate cu prea multă obișnuință: Trupul și Sângele Domnului. Absența Liturghiei ne învață să prețuim ceea ce uneori considerăm firesc. Aceeași experiență o vom mai trăi și în anumite zile din post.
De astăzi se introduce și o rugăciune aparte, specifică Postului Mare, numită a Sfântului Efrem Sirul:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”
În timpul acestei rugăciuni facem metanii. Trupul coboară până la pământ, iar sufletul învață smerenia.
Astfel, treptat intrăm în această perioadă de nevoință, care dorește să ne ridice din starea de păcătoșenie și de fărădelege, pentru a ne face vrednici de bucuria Învierii.
Să urmăm îndemnul Bisericii, care, prin glasul Sfinților Părinți și sub călăuzirea Sfântului Duh, a rânduit fiecare etapă a anului bisericesc spre zidirea noastră lăuntrică și ca un adevărat urcuș duhovnicesc.
Pr. Octavian Moșin
