Mergând spre Înviere: ziua a VI-a

392

Joia Mare a fost o zi care a răscolit cele mai adânci locuri ale sufletului, amintindu-ne de toată jertfa Mântuitorului, de tot ce a făcut pentru noi, spre ridicare.

Simțim dragostea revărsată asupra ucenicilor, cărora le-a spălat picioarele. Dar, totodată, vedem un exemplu de smerenie și de dăruire până la sacrificiu.

Câtă evlavie mai avem de adăugat vieții noastre încât să ajungem să nu așteptăm să ne slujească, dar să fim noi cei care slujim și ne dăruim. Cât de minunați ar fi oamenii dacă ar tinde „să ardă” unul pentru altul, să împărtășească dragoste.

După spălarea picioarelor, apostolii sunt invitați la Cina de Taină, în cadrul căreia Hristos se dăruiește pe sine, ne dă cea mai de preț ”pâine” și ”vin”, adică Sf. Euharistie: Trupul și Sângele Său.

Și din acea zi, Domnul ni se dăruiește continuu, la fiecare Liturghie, când ne cheamă la Cină și ne așteaptă să luăm cu smerenie darul, Sf. Împărtășanie. Doar prin acesta ne unim cu Dumnezeu și putem gusta din veșnicie.

Iar despre cât de des să ne apropiem de cele sfinte, ne învață Sf. Ioan Gură de Aur: ”Mulţi se împărtăşesc o dată pe an, alţii de două ori, alţii de mai multe ori. Pe care dintre ei îi vom ferici mai mult? Pe cei care se împărtăşesc o dată, pe cei care se împărtăşesc de câteva ori sau pe cei care se împărtăşesc de mai multe ori? Nici pe unii, nici pe alţii, ci pe cei care se apropie de sfântul potir cu conştiinţa curată, cu inima neprihănită, cu trăire lipsită de reproşuri. Aceştia se pot împărtăşi mereu.”

Mai târziu îl descoperim pe Hristos în rugăciunea mai presus de fire din grădina Ghetsimani, rugăciune cuprinsă de „o întristare de moarte”, dar prin care ne învață tăria și ascultarea – „Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești”. Apoi, împreună cu ucenicii, a pornit în întâmpinarea vânzătorului.

Retrăind momentul din grădina Ghetsimani, să ne rugăm să fim și noi capabili de a ne apropia de o astfel de rugăciune, la care, așa cum mărturisește părintele Teofil Părăian, se ajunge cu multă râvnă: „Când ai ajuns la o viață curată, viață de nepătimitor, atunci ai ajuns și la rugăciunea curată. Și rugăciunea curată e o rugăciune despre care se poate spune într-adevăr că e o rugăciune bună.”

Să-I mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos pentru jertfa Sa și să trăim vrednici de ea.

Preot Octavian Moșin


Articole postate de același autor
2121

Răbdare și iar răbdare, ca să ne vedem în Rai!

Zicea părintele Vichentie şi acestea:  ‒ Vă încredinţez că acela ce urăşte, chiar motivat, pe aproapele său, se face atât de vinovat, încât merită a fi tras la cea mai înaltă instanţă de judecată. Iar cel ce defaimă şi ponegreşte pe aproapele se aseamănă cu ucigaşii de oameni, care se condamnă la cea mai grea pedeapsă. Zicea iarăşi:  […]