Vezi o primejdie: Doamne! şi zici ceva lui Dumnezeu. Vezi un păcat în tine: Doamne! uite ce-i în mine, nu mă lăsa aşa! Vezi pe cineva care te supără şi nu te poţi împăca cu el: Doamne! spune ceva în inima mea pentru aproapele meu! ş.a.m.d.
Chemaţi-L pe Dumnezeu. Zicem că Iisus Mântuitorul este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om. Îndrăznesc să spun că lui Dumnezeu îi place să mijlocească între om şi om. Chemaţi-L pe Dumnezeu mijlocitor între tine şi vrăjmaşul tău, între tine şi cei cu care te-ai certat şi să vezi cum spuneam către cineva acum câtăva vreme: Dumnezeu nu există. Nu! Dar se preface bine!
Fă şi tu ca şi cum ai crede şi să vezi cum şi Dumnezeu se face ca şi cum există! Şi provocăm coincidenţe dintr-acelea.
În esenţă profit ca să zic: să învăţăm, frăţilor, să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-I cerem sfatul lui Dumnezeu și să-I mulţumim când ne-a dat ceva ce i-am cerut, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta şi toate nedumeririle noastre. Întâi „Doamne!” să fie în inimile noastre, şi după aceea tot restul.
Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău şi este la 100 de metri de tine, trebuie să faci 100 de metri şi poate altceva l-a înhăţat sau trebuie să iei telefonul şi să faci un număr. Pentru Dumnezeu nimic din toate astea, acum poţi să zici „Doamne!” şi ai contactat „satelitul Doamne” şi să vezi cum se preface acest Dumnezeu că există.
(Pr. Rafail Noica, Rugăciunea de toată vremea, Editura Agaton, Făgăraș 2015)