Nu luaţi aminte la rău. Să aveţi privirea aţintită la îmbrăţişarea lui Dumnezeu, să vă aruncaţi în braţele Lui cu îndrăzneală şi să vă continuaţi calea cu nădejde! Cel mai bun chip de împlinire sunt dispreţuirea acestui duh aducător de tulburare şi străduinţa, „arta„, am putea spune, de a transforma o asemenea atmosferă într-una binecuvantată! Sfantul Antonie spunea adesea: „Marile ispite nu se biruiesc decât prin smerenie şi iubire.„
***
Cand celălalt e furios pe tine, gata de multe ori să te mâhnească adânc, tu să nu vorbeşti, fă-ţi in sine rugăciunea şi Dumnezeu o să-l liniştească. Crede-mă, Dumnezeu schimbă inimile oamenilor. Noi, orice am spune, nu putem face nimic.
***
Cand aveţi parte de tulburare in casă, fie din pricina unei boli, fie a relaţiilor nu prea bune dintre voi, faceţi o sfeştanie, un Maslu. Este cercetarea lui Dumnezeu!
***
Luaţi aminte la războiul gandurilor viclene pe care ni-l poartă diavolul. El vă trage de manecă spre a vă încurca. Să nu vă întoarceţi să intraţi în vorbă cu el sau să vă contraziceţi cu el. Voi să vă continuaţi drumul. El o să vă tragă de manecă, dar voi vă veţi continua drumul, iar la un moment dat o să se plictisească şi o să vă lase în pace. Răul incepe de la gânduri rele. Cand te superi şi te înfurii şi numai la un simplu gand, strici atmosfera din casă, impiedici Duhul Sfant să lucreze, îngădui diavolului să sporească răul. Roagă-te in taină, să iubeşti şi să ierţi, alungand din tine fiecare gand rău.
***
A trecut pe la chilia mea o femeie cu totul deznădăjduită, in primejdie să moară de pe urma întristării. Pricina era soţul suferind grav de astmă, după spusele ei, de care îi era milă, dar pe care nu-l putea ajuta. Eu insă am inţeles.
– O să te ajut, i-am zis, dar o să faci cum iţi spun?
– Voi face intocmai, mi-a răspuns.
– O să te duci de aici direct acasă. O să intri pe uşa din faţă in camera soţului tău bolnav, unde o să stai un pic cu el, fiind atentă la felul lui de a se comporta. Apoi o să te ridici şi o să spui: „Trebuie să plec in oraş, după cumpărături, pentru o oră.” Tu insă n-o să pleci in oraş, ci o să ocoleşti casa şi o să intri pe uşa din spate în bucătăria de langă camera lui. Fii atentă totuşi să nu-şi dea seama. O să stai in bucătărie în jur de o oră şi o să tragi cu urechea la ce face. La vremea potrivită, o să ieşi pe uşa din spate, o să faci iar ocolul casei şi vei intra prin faţă în camera lui. Şi din nou vei lua aminte la ce va face îndată ce te va vedea.
Doamna a făcut întocmai. În ziua următoare, cand a revenit, am întrebat-o:
– Ce s-a intamplat?
– Cum am intrat, Părinte, pe uşa din faţă, in camera soţului meu, a inceput să tuşească tare, să scuipe pe jos, să-mi facă reproşuri amare că nu-1 iubesc, că nu-mi pare deloc rău pentru el, că-l las singur să sufere. După puţin, i-am spus că ies in oraş cam pentru vreo oră. Iarăşi tuse şi reproşuri. Cand am intrat în bucătărie, am băgat de seamă că in camera soţului meu domnea o linişte deplină. După o oră m-am intors la el. Cum am deschis uşa şi m-a văzut, a inceput din nou cu tuşea şi reproşurile că, in timpul cat am lipsit, a suferit foarte mult, a tuşit, a strigat după ajutor şi a fost cat pe ce să moară singur cuc.
– Ai inţeles acum ce se intamplă?
– Sunt nedumerită, nu ştiu ce să cred.
– O să te lămuresc eu. Soţul tău are demon. Am văzut asta din clipa in care ai venit aici ieri. Demonul i-a adus soţului tău astma, prin care încearcă să te doboare pe tine. Iar tu, foarte sensibilă si miloasă, fiindcă îl vezi suferind şi făcandu-ţi mereu reproşuri că nu te ingrijeşti de el, te stingi de amărăciune. Însă el nu se necăjeşte. Tuşeşte, scuipă şi se plange numai cand eşti în preajmă, căci tu eşti ţinta lui. Cum pleci şi nu te vede, se potoleşte.
Doamna mă priveşte şi treptat inţelege ce se intamplă. Am sfătuit-o ce să facă spre a se lupta cu demonul şi a scăpa şi ea şi soţul ei de el. M-a ascultat şi acum le merge mai bine.
(Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul – Sfaturi pentru viaţa de familie)
