„Fără Mine nu puteţi face nimic” (In. 15,6)
În Duminica a XVII-a după Cincizecime, zi în care îl cinstim pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
În Evanghelii avem istorisite două pescuiri minunate, în două momente diferite din viaţa publică a Mântuitorului Hristos. Locul a fost acelaşi, pe Marea Tiberiadei sau a Galileei, numită şi Lacul Ghenizaret, dar s-au întâmplat în momente diferite, la un interval de peste trei ani. Cea dintâi pescuire minunată a avut loc la începutul activităţii Domnului, când Mântuitorul i-a chemat pe primii patru foşti pescari la slujirea apostolică (Luca 5, 1-11), iar cea de-a doua s-a petrecut după învierea Domnului Iisus Hristos (Ioan 21, 1-13).
Pescarii galileeni, viitorii apostoli, cu care s-a întâmplat minunea, ne învaţă „să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu” (II Corinteni 1, 9) şi în harul Său.
Sfântul Teofan Zavoratul ne spune că atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine. Precum ramura ruptă de trunchi nu numai că nu face roade, dar se usucă şi îşi pierde puterea de viaţă, aşa şi oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.
Sfântul Petru ascultă de cuvântul Mântuitorului și-l îndeplinește, chiar dacă în mintea lui ştia că „toată noaptea s-a ostenit şi nimic nu a prins”. Ascultând porunca, deci, s-a încredinţat că vorbele Domnului sunt adevăr și viață. A ascultat și a făcut lucrător îndemnul „mână la adânc”, deci nu sta la mal, stăruieşte, insistă. Acelaşi îndemn stăruitor şi convingător ni-l adresează Hristos Domnul şi nouă tuturor: dacă vrei să împlineşti ceva în viaţă, stăruieşte, insistă, fă „lucrul cu amândouă mâinile”, fii harnic, perseverent cu tine însuţi, dar fii curajos şi încrezător şi în ajutorul lui Dumnezeu. Osteneala noastră sinceră şi consecventă, dacă o facem mereu sub ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu, va fi cu siguranţă rodnică şi cu folos mântuitor.
În cuvântul de învățătură rostit, Episcopul Orheiului a subliniat principalele semnificații duhovnicești ale fragmentului evanghelic. „Fiecare dintre noi ne putem revedea în chipul lui Simon pescarul, viitorul Apostol Petru. Când sfârșesc puterile noastre, vom fi binecuvântați atunci când vom răspunde chemării lui Dumnezeu și vom înțelege că „în zădar vom trudi”, dacă nu vom cere ajutorul Mântuitorului nostru. Atunci când înțelegem că suntem neputincioși, e important să răspundem chemării minunate a Domnului, care este mereu gata să ne ajute și să ne sprijine, pentru a dobândi roade frumoase și bogate. Așa cum a făcut și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, pe care îl serbăm astăzi. Cel care pentru dragostea sa, a fost numit apostolul dragostei,” a menționat Ierarhul Orheiului.
Sursa: manastireacurchi.md