Gânduri la începutul Postului Mare

2022

Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți întru Hristos frați și surori!

Pe 7 martie începe Postul Mare – o perioadă sfântă și binecuvântată de rugăciuni intense, de înfrînare și nevoințe duhovnicești, care ne reînnoiesc viața și ne pregătesc pentru întâmpinarea cu vrednicie a mărețului și luminatului praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

„Sosit-a acum vremea nevoințelor, intrat-a călătoria Postului; să-l începem toți cu dragoste aducând Domnului virtuți ca niște daruri!” – ne îndeamnă Sfânta Biserică în una din cîntările Postului Mare. Să depunem toate eforturile pentru a ne sprijini unii pe alții pe această cale a nevoințelor și să-i întărim în răbdare și pe cei mai slabi, să ascultăm cu smerenie de părinții noștri duhovnici și să participăm cu sârguință la slujbele din sfintele noastre biserici. Să pășim ca pe niște trepte din săptămână în săptămână spre marea bucurie pascală, având nădejde în  puterea lui Dumnezeu, care se desăvârșește întru slăbiciune (2 Cor. 12, 9), iar pe cele ce sunt cu neputință pentru noi oamenii le face cu putință, pentru a ne înălța pe noi păcătoșii la demnitatea de fii ai Împărăției Cerurilor.

Sfânta noastră Maică, Biserica, ne pregătește într-un mod special pentru Postul Mare prin cele patru duminici premergătoare. Astfel, de la vameșul pocăit învățăm rugăciunea smerită; pilda fiului risipitor ne amintește de mila nemărginită a lui Dumnezeu, care covârșește orice păcat săvârșit de om; imaginea Înfricoșătoarei Judecăți de Apoi ne avertizează împotriva nepăsării și neglijenței noastre cu privire la mântuirea sufletului, iar amintirea izgonirii lui Adam din Rai ne prezintă puterea distructivă a păcatului și consecințele dureroase ale încălcării poruncii lui Dumnezeu. Să luăm aminte întotdeauna la aceste lecții și să le păstrăm în inimi ca pe un îndrumar autentic pe calea vieții spirituale.

Calea Postului nu este una ușoară, dar este dătătoare de speranță. Această călătorie pe calea virtuților presupune o luptă duhovnicească spre curăţirea de păcate şi luminarea sufletului, a cărei răsplată este pe măsură.

Prin Patimile și Răstignirea Sa pe Cruce Mîntuitorul Hristos ne-a arătat că pentru a ajunge la Înviere, fiecare dintre noi trebuie să parcurgem calea Crucii. Ne răstignim și murim păcatului împreună cu Hristos ca să înviem împreună cu El. Acest lucru se realizează în Taina Sfîntului Botez și se actualizează cu fiecare dintre noi mai ales în acest Sfînt și Mare Post care precede sărbătoarea Învierii, cînd aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele săvîrșite.

Pocăinţa reprezintă asumarea de bunăvoie a Crucii şi răstignirea duhovnicească, împlinindu-se în învierea, înnoirea şi îndumnezeirea noastră. Aşadar, Ortodoxia nu este doar căinţă, jale, lacrimi, ci şi Înviere. O Înviere ca rod al răstignirii duhovniceşti. Deci pocăinţa în Ortodoxie anticipează învierea, bucuria. În acest sens, Sfînta Evanghelie ne arată că, atunci când cineva posteşte, postul trebuie să se facă nu în stare de tristeţe, ci de bucurie: „Cînd postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii. Tu, însă, cînd posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei V, 16-18)

Postul este cel mai potrivit moment pentru a ne mai opri un pic din vîltoarea vieții și a lucra pentru agonisirea comorilor cerești nepieritoare. Prin post, rugăciune, priveghere, nevoinţă, pocăinţă, milostenie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine adunăm prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu Cel Veşnic în sufletul nostru, adunăm lumina iubirii Lui în inima noastră.

Postul Mare ne oferă posibilitatea să privim asupra vieții noastre prin prisma luminii și iubirii eterne a lui Hristos. Vozglasul de la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, o slujbă specifică Postului Mare, – „Lumina lui Hristos luminează tuturor!” – ne cheamă să ne luminăm cu lumina cea neînserată a lui Dumnezeu, care este Lumină și nici un întuneric nu este în El (I Ioan I, 5), pentru a produce în noi, prin post și nevoință, o profundă schimbare lăuntrică. Viața în Hristos nu este doar o renunțare la rău și o îmbunătățire morală exterioară. Totul este mult mai serios și mai profund. Scopul vieții unui creștin este dobândirea harului Duhului Sfânt, transfigurarea sufletului uman prin puterea lui Dumnezeu și începutul cu pocăința sinceră și profundă a îndreptării vieții după poruncile evanghelice.

Iar pentru a ne îndrepta viața conform Evangheliei, trebuie să ne amintim de poruncile și învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Mântuitorul a rezumat întreaga Revelație Divină, care a fost dată omenirii de la începutul timpurilor, la două porunci pe care se întemeiază toată legea și proorocii (Matei XXII, 40) – iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Nu cuvintele, nu înfățișarea exterioară, ci dragostea manifestată prin compasiune, bunătate și îndurare față de aproapele ne face să nu mai fim străini, ci casnici ai lui Dumnezeu (Efeseni II, 19). Prin gura Sfîntului Apostol și Evanghelist Ioan, Dumnezeu ne spune că: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan XIII, 35).

De aceea, Vă îndemn în acest post să Vă îmbogățiți în fapte de milostenie și slujire a aproapelui în numele lui Hristos: „Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece… adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa” (Matei X, 42).

Aceste cuvinte sunt mai actuale ca niciodată astăzi, când vecinii și frații noștri întru credință din Ucraina pătimesc cumplit din cauza confruntărilor militare, iar mii de refugiați traversează hotarul țării noastre pentru a găsi un adăpost liniștit.

Chemăm toți creștinii la rugăciune fierbinte pentru pace în țara vecină Ucraina și îndemnăm la fapte de milostenie și întrajutorare pentru refugiați!

Dorim, de asemenea, să mulțumim pe această cale și în acest context tuturor celor care s-au implicat până acum în acte de caritate pentru frații noștri ucraineni. Mulțumim celor patru mănăstiri din cuprinsul Eparhiei de Edineț și Briceni – Zabriceni, Călărășeuca, Rudi și Briceni, care de la începutul conflictului și pînă astăzi nu au încetat să primească în fiecare zi refugiați, să-i hrănească și să-i cazeze în cele mai bune condiții. Mulțumim preoților care s-au organizat pentru a primi cu mîncare caldă cetățenii ucraineni la intrarea în țara noastră, mulțumim și celor care au cazat refugiați în parohiile lor, dar și celor care au colectat produse alimentare, articole de igienă, pături, plapume, perne, cearșafuri și alte lucruri necesare și le-au donat celor refugiați. Mă rog Bunului Dumnezeu să Vă răsplătească însutit și înmiit jertfa voastră!

Îndemnăm și în continuare slujitorii și credincioșii la acte de caritate pentru confrații noștri ucraineni aflați în dificultate, atât timp cât va fi nevoie.

Răspîndiți în jurul vostru pace, blîndețe, dragoste și compasiune!

În timpul Postului Sfintelor Paşti trebuie să căutăm, cu dragoste şi dor, mai ales eliberarea noastră de păcat, de atitudinea pătimaşă faţă de lucruri şi oameni, sfinţindu-ne privirile, văzînd pe oameni ca fraţi întru Hristos și privind lumea din jurul nostru ca dar al lui Dumnezeu care se cere dăruit şi altora.

Vă doresc tuturor un post binecuvîntat și plin de rodiri duhovnicești!

 

† NICODIM

Arhiepiscop de Edineț și Briceni

 

Sursa: eparhia-edinet.md


Articole postate de același autor
1981

Să fim mereu pregătiți să o luăm de la capăt!

Niciodată să nu-ţi spui: „Gata, m-am ostenit îndeajuns, pot să mă odihnesc”. O astfel de înlesnire şi vlăguire este primul duşman. Gândul, cu toate că este mic şi slab, este cel mai viclean trădător: el deschide porţile vrăjmaşilor. Cine se împacă cu el, acela cade. El a fost observat de Sfinţii Părinţi şi fiecărui începător […]