Ai grijă când arăţi – poate nici nu-ţi dai seama – o dragoste deosebită pentru unul dintre copii tăi, ocupându-te mereu de el pentru că, să zicem, este neputincios. Prin această atitudine îl vei traumatiza serios pe celălalt copil al tău, iar acela va fi gelos şi atunci iată că ai deja mari probleme psihologice în relaţiile cu copiii, şi dacă nu vei da atenţie acestui lucru te vei vătăma mult şi tu, îi vei vătăma mult şi pe ei. Iar vinovatul vei fi tu.
Între fraţi şi surori trebuie să existe o prietenie solidă şi tandră. În inimile noastre şi în viaţa noastră trebuie să păstrăm şi să cultivăm tot ce este frumos, adevărat, sfânt. Pentru ca relaţiile prieteneşti din propria noastră casă să fie profunde, sincere şi calde, trebuie să fie formate de părinţi, care ajută sufletele să se apropie. Nu este pe lume prietenie mai curată, mai bogată şi mai roditoare decât în familie, dacă dezvoltarea acestei prietenii este direcţionată aşa cum trebuie. Tânărul trebuie să fie mai respectos faţă de sora sa decât faţă de orice altă tânără de pe lumea asta, iar tânăra, atâta timp cât nu are soţ, trebuie să-şi considere fratele cel mai apropiat om din lume. Ei trebuie să se păzească unul pe celălalt de primejdii şi de căile amăgitoare şi pierzătoare.
Inima tânărului trebuie să se bucure dacă are o soră nobilă care se încrede în el și îl socoate ocrotitorul, sfetnicul şi prietenul său, iar sora trebuie să se bucure dacă fratele ei s-a preschimbat într-un bărbat puternic, care o poate apăra de furtunile vieţii. Între frate şi soră trebuie să existe o prietenie profundă, solidă şi strânsă, şi ei trebuie să aibă încredere unul în celălalt. Chiar dacă între ei se află mări şi continente, dragostea lor va rămâne întotdeauna devotată, puternică şi credincioasă. (Sfânta Muceniță Alexandra)
(Cum să educăm ortodox – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 70)