La biserica veche Parc 1 Rahova, „Hristos a înviat!” înseamnă două degete făcând un arc, oprite pe mâna cealaltă, încheiat cu două palme așezate pe piept. Aici, cuvintele au altă valoare pentru că sunt transformate în gesturi largi și semne în aer.
Câteva zeci de persoane urmăresc în tăcere slujba de Înviere cu candelele aprinse în mâini, afară, în curte. E o noapte caldă, iar aerul are iz de ceară topită. Preotul Alexandru Țugui citește Evanghelia pe treptele lăcașului de cult, iar părintele Eugen Bucur traduce totul în limbajul semnelor, în gesturi largi sau mai rapide și complicate. Vorbesc despre momentul în care Maria Magdalena și mai multe femei au găsit mormântul lui Hristos gol. Două degete, un arc, palmele pe piept, buzele rostind fără să scoată cuvinte. Dar credincioșii au înțeles: „Hristos a înviat din morți”. Aflată în apropiere de Piața Rahova, în curtea bisericii Parc 1 Rahova sunt două lăcașuri de cult, cel vechi și cel nou. În biserica veche, persoanele cu deficiențe de auz și vorbire Îl strigă pe Dumnezeu chiar dacă nu pot să-L pronunțe.
„Nu suntem singuri pe lume”
De Înviere, clopotul de la miezul nopții s-a auzit de la biserica nouă și doar s-a simțit la cea veche. Puțini au asistat la slujba lăcașului din spatele curții, acolo unde aceasta s-a ținut concomitent în două limbi, atât pentru cei cu deficiențe de auz, cât și pentru „auzitori”. Cei mai mulți au fost la biserica nouă. Aglomerație. Clopote și „Hristos a înviat!” în difuzoare. Priviri confuze către preoții care explică din mâini Învierea. „N-am mai văzut așa ceva, dar e bine că se face”, comentează cineva.
Din cealaltă parte, credincioșii au plecat rând pe rând imediat ce și-au aprins lumânările, iar mulțimea de pe stradă s-a dispersat rapid după ce oamenii au luat pâine sfințită. În schimb, persoanele deficiente de auz și enoriașii frecvenți ai comunității nu și-au dezlipit ochii de la cei doi preoți care au ținut slujba, și au ascultat de la primul până la ultimul cuvânt. De la primul până la ultimul semn. „Dragii mei, nu suntem singuri în această lume. Se spune că venim în această lume pe rând și plecăm din această lume pe sărite. Venim în această lume fără să fim întrebați și plecăm din această lume fără să ni se ceară părerea. Suntem pelerini în această viață. Să știți că cel mai important este să ne schimbăm viața, să luăm atitudine și să fim responsabili pentru viața noastră”, spune preotul Eugen Bucur, la scurt timp după miezul nopții, după ce el și părintele Alexandru Țugui au împărțit Lumină.
Ostașul cu două uniforme
„Într-o lume umilită de învremelniciri, cel mai important e să-l dobândim pe Hristos”, continuă Bucur. Lângă el, mai mulți copii, printre care și fiul său cel mic, ascultă cu atenție, absorbiți de cuvintele lui și de flăcările lumânărilor care pâlpâie.
Eugen Bucur este coordonatorul preoților de caritate din București, iar Alexandru Țugui slujește pentru comunitatea persoanelor deficiente de auz din Alexandria. Cei doi îl ajută pe preotul Mirel Ilie să aibă grijă de comunitatea de surdo-muti din București și din județele limitrofe și au ținut slujba de Înviere sâmbătă seară la biserica din Rahova ținându-i locul. Până au ajuns în Rahova, persoanele deficiente de auz din Capitală au trecut prin mai multe biserici, dar în niciuna nu au găsit un loc permanent. Acesta este primul Paște pe care-l fac la Parc 1 Rahova, în biserica veche.
Citeşte întreaga ştire: Glasul mut al rugăciunii. Într-o biserică din Rahova, s-a spus „Hristos a Înviat!” în limbajul semnelor
