Decizia de a practica virtutea

1815

Atunci când ne conturăm deciziile pe care urmează să le luăm la începutul Anului Nou, făgăduim să ne schimbăm în bine în lunile care urmează. De exemplu, ne hotărâm să slăbim și stabilim un anumit număr de kilograme pe care să le pierdem de-a lungul anului în care vom intra; facem promisiunea de a fi mai cumpătați la cheltuieli şi de a economisi mai mult decât anul trecut; ne angajăm să petrecem mai mult timp cu copiii noștri în fiecare săptămână și să dăm prioritate timpului dăruit familiei, în loc să ne preocupăm în primul rând de distracțiile personale; promitem să lucrăm mai mult în grădina din spatele casei și să ne ocupăm de redecorarea
bucătăriei.

Din alt unghi privind lucrurile, ar fi bine să făgăduim să fim mai virtuoși în anul pe care-l vom începe în curând, ceea ce înseamnă să ne pregătim să facem cât mai mult bine, cu cât mai multă fermitate; de asemenea, bine-ar fi nu numai să facem fapte bune, ci și să dăruim celor din jur ce avem noi mai bun în noi înşine - partea cea mai luminoasă a personalității noastre. A fi virtuos presupune a face binele din toate puterile sufleteşti şi duhovniceşti, pe plan concret, prin acţiuni perceptibile, nu declarative.

 

(Părintele Trifon, Dimineți cu Dumnezeu, 365 îndrumări de folos duhovnicesc pentru fiecare zi din an, Editura Sofia, București, 2017, p. 7)


Articolul Următor
Articole postate de același autor
1777

Faceți oamenilor ceea ce vreți să vă facă ei vouă!

Se zice că niște credincioși dintr-o parohie au venit odată la mitropolie să-l reclame pe preotul lor. Mitropolitul i-a primit și ei i-au spus: – Înaltpreasfințite, uite de ce am venit: Să ne schimbați preotul. – De ce? – Pentru că preotul nostru ne spune mereu și mereu aceeași predică. – Și ce vă spune? – Nu prea știm ce […]