- Trăim vremuri tulburi, în care suntem bulversaţi de informaţiile din jur. Ne e greu să ne ţinem mintea la rugăciune. Nu ştiu să mai fi auzit vreodată atât de multe păreri şi ştiri pe un singur subiect. Cum faceţi faţă avalanşei de informaţii?
– Când am intrat în Biserică, acum douăzeci și ceva de ani, am simțit ca pe ceva firesc și necesar să renunț la orice formă de mass-media, ca la un mediu ostil Duhului delicat și smerit al lui Dumnezeu. Am simţit mereu mediul virtual ca pe o barieră în calea legăturii autentice cu Domnul şi cu aproapele meu, ca pe un handicap. De aceea, reţelele de socializare le-am simțit nocive pentru viața duhovnicească după ce am devenit preot, oricâte argumente și îndemnuri pe linia activismului bisericesc am primit.
Nu judec pe nimeni care nu-mi împărtășește opinia. Dar mult m-a mângâiat când am găsit în cartea despre Sfântul Siluan atitudinea lui față de mass-media vremii. Într-o discuţie cu un Părinte care citise ceva într-un ziar şi îi cerea părerea despre subiectul respectiv, Sfântul Siluan i-a spus că lui nu-i plac ziarele, căci citirea ştirilor întunecă mintea şi împiedică rugăciunea curată. Căci spunea Cuviosul Siluan: „Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări, şi nici pe acestea nu le redau adevărat. Ele aduc tulburare minţii şi nu te ajută să înţelegi adevărul. Ca să afli nevoile oamenilor şi suferinţele lor nu e nevoie să citeşti ştiri, ci să te rogi pentru lume.”
E limpede că nu mulți vor ajunge la măsura Sfântului Siluan, de a simți starea tragică în care se găseşte lumea doar prin rugăciune, cu totul desprins de evenimentele lumii, dar cred că totuşi ar trebui să fim „conectaţi” cât mai mult la Dumnezeu şi cât mai puţin la tot ce ne poate aduce duhul lumii în case şi în inimi. Și cred că acesta este cel mai important lucru: vom reuși să înțelegem ce se întâmplă azi și în zilele și anii ce urmează nu dacă vom fi „informați”, ci dacă vom rămâne în credinţă.
– Mulţi răspund însă că nu mai putem trăi fără telefon mobil și fără o conexiune la internet.
– Trăim vremuri în care nu se poate fără telefoane mobile. La rândul meu, m-am trezit în niște grupuri pe Whatsapp în care, fără s-o cer, am fost bombardat în perioada aceasta de-o sumedenie de informaţii, articole, comentarii şi păreri despre subiectul coronavirusului. Însă multe articole erau transmise fără o cântărire prealabilă, uneori însoţite de nişte comentarii penibile, cu atât mai mult cu cât acei oameni se prezintă ca duhovniceşti. Totul confirmă ce zice Sfântul Siluan: modul acesta virtual de comunicare aduce tulburare minţii şi nu conduce la adevăr. Dacă vrei să-ţi păstrezi inima în pace şi cu dispoziţie spre rugăciune, trebuie să renunţi la conturile de pe reţelele sociale. Nu pot fi luați în serios cei ce vorbesc de viaţă duhovnicească, rugăciune, pace lăuntrică şi trezvie pe Facebook.
Devenim ceea ce alegem sa facem în mod repetat. Nu vrei sa fii zăpăcit, împrăștiat, tulburat? Atunci nu face cele care îl fac pe om zăpăcit, împrăștiat și tulburat! Adică: nu risipi timpul, acest mare dar de la Dumnezeu. Nu mai sta cu datele mobile activate pe smartphone ca să fii tentat la fiecare nouă notificare să deschizi telefonul. Citeşte-ţi mailurile o dată la câteva zile, fixându-ţi un timp scurt pentru asta, pentru a fi obligat să alegi ce e important şi urgent. Încetul cu încetul, vei vedea că lumea merge înainte şi fără tine, şi că nimic nu e aşa de urgent şi important cum pare atunci când trăieşti în iureş. Alege cu mare grijă prietenii de care te înconjori şi de la care, dacă primeşti un mesaj sau articol, se presupune că l-au citit ei în prealabil şi au văzut că e chiar de folos.
Dacă lăsăm mintea să se plimbe unde vrea prin lumea virtuală, să se umple de idei bolnave, dacă o lăsăm să stea de vorbă cu duhurile rele cuprinse în majoritatea ideilor, imaginilor și sunetelor care au umplut văzduhul, poate că vom deveni „iuţi la minte”, dar vom pierde „singurul lucru care ne trebuiește”: dialogul cu Hristos. Fără paza minţii nu putem păstra rugăciunea. Iar fără rugăciune nu ne putem păstra pacea, nădejdea, bucuria. Şi fără acestea nu ne mai putem numi creştini, şi în zadar sunt toate celelalte osteneli bisericeşti ale noastre.
(Părintele Ciprian Grădinaru, de la Biserica „Toți Sfinții” din Huldenberg – Belgia, Interviu pentru revista FAMILIA ORTODOXĂ, nr. 137 și 138, 2020)
