Drumul pocăinței, ziua a LX-a: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni”

640

Nu doar trupul obosește, ci și sufletul.

Sunt zile în care simțim o apăsare fără să știm exact de unde vine. Nu ne lipsesc lucrurile, dar ne lipsește liniștea. Nu ne doare ceva anume, dar parcă nimic nu ne mai bucură.

Poate că nu este doar oboseală, ci o adunare de griji, de gânduri, de neliniști pe care le-am lăsat să se așeze, încet, în noi.

Și, fără să ne dăm seama, sufletul începe să se închidă, să se apere, să se retragă.

În astfel de momente, nu avem nevoie de lucruri mari.

Ci de puțină oprire. De liniște. În care să auzim chemarea: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni.”

Să îndrăznim să venim.

Cu oboseala noastră, cu neliniștea noastră, cu tot ceea ce nu mai putem duce singuri.

Pentru că sunt poveri care nu se ușurează prin fugă, ci prin apropiere.

Și, încet, acolo unde ne așezăm înaintea lui Dumnezeu, sufletul începe să respire din nou.

Pr. Octavian Moșin


Articole postate de același autor
4404

Părintele Teofil Părăian despre educaţia pentru o viață frumoasă

În relația părinte-copil, nu doar sfaturile și regulile de comportament sunt importante, ci, în primul rând, exemplul pe care îl dau adulții, zi de zi, celor mici, prin modul lor de a se purta în intimitatea familiei și în lume. Părintele Teofil Părăian spunea: „Oamenii cu frica lui Dumnezeu mărturisesc că la temelia vieții lor trăite în […]