Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil. Deşi Biserica săvârşeşte în ziua Anului Nou îndătinatul Te Deum pentru începutul şi pentru întreaga curgere a anului civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie ştiut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1/14 septembrie.
Data de 1/14 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1/14 septembrie. Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată (Mineiul pe Septembrie, p. 22).
Un al doilea motiv pentru care ziua de 1/14 septembrie a fost aşezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).
În fine, al treilea motiv pentru care ziua de 1/14 septembrie este socotită ca ziua de început a anului bisericesc este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creaţia lumii.
Imnografia zilei din Minei se referă, pe lângă prăznuirea sfinţilor zilei, şi la momentul noului început de an: „Sosit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o luminează pe ea“, şi cere de la Hristos: „… Doamne, binecuvântează lucrurile mâinilor Tale şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece crugul anului“ (Mineiul pe Septembrie, p. 11). În acelaşi sens, rugăciunea liturgică de mijlocire adaugă: „Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce întru înţelepciune toate le-ai zidit şi din nefiinţă întru fiinţă le-ai adus, binecuvântează cununa anului şi cetatea noastră păzeşte-o nevătămată. Şi pe credincioşii noştri cârmuitori cu puterea Ta îi veseleşte, biruinţă dându-le asupra potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruieşte lumii mare milă“ (Mineiul pe Septembrie, p. 11); „Tu, Împărate, Cel ce eşti pururea şi petreci în vecii cei fără de sfârşit, primeşte rugăciunea păcătoşilor care cerem mântuire. Şi dă, Iubitorule de oameni, pământului tău bună rodire, bine întocmite văzduhuri dăruind; binecredincioşilor creştini ajută-le asupra celor fără de lege… Ci dăruieşte-ne biruinţă, Hristoase Dumnezeule…“ (Mineiul pe Septembrie, p. 12). Iar în Troparul Indicitionului, auzim doxologindu-se astfel: „A toată făptura Ziditorule, Cel ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvântează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi“ (Mineiul pe Septembrie, p. 12).
În ziua de 1/14 septembrie, pe lângă începutul noului an liturgic se face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul şi a mamei sale, Marta. Potrivit mărturiei din Sinaxar, Sfântul Simeon Stâlpnicul, „călugărindu-se şi suindu-se într-un stâlp patruzeci şi şapte de ani, şi făcându-se de multe minuni făcător, a adormit în pace“ (Mineiul pe Septembrie, p. 22). În aceeaşi zi se prăznuieşte şi Cuviosul Dionisie Exiguul, din Dodrogea, cel care a alcătuit cronologia creştină, numărând pentru întâia oară anii începând de la Hristos. Pomenirea Sfântului Dionisie Exiguul nu este întâmplătoare tocmai în această zi a începutului de an bisericesc, când începe numărătoarea zilelor şi a lunilor noului an liturgic.
Primele sărbători din cursul anului liturgic sunt două praznice împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului, la 8/21 septembrie, şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14/27 septembrie. Prăznuirea acestor două sărbători la începutul anului bisericesc nu este deloc întâmplătoare, întrucât Maica Domnului a fost pricinuitoarea mântuirii noastre, născându-L pe Mântuitorul Hristos, iar Sfânta Cruce este semnul biruinţei noastre asupra morţii celei veşnice, prin Patima Domnului îndurată pe ea, pentru mântuirea noastră. Cele două praznice, aşezate la începutul anului bisericesc, arată tocmai începutul şi finalitatea lucrării de mântuire a omului şi a lumii, pe care a realizat-o Mântuitorul Iisus Hristos, fiind punctele de sprijin pentru începutul bun al anului bisericesc, de la 1/14 septembrie.
Sursa: ziarullumina.ro
