
Anotimpurile tatei…
https://altarulcredintei.md/wp-content/uploads/2016/09/2016_09_14_RataSergiuMD_lkey1cge.vjy-02.mp3 Necruțător și fără milă trece timpul: Din ochii tatei, iar, a șters culoare. În iriși l-a plouat cu anotimpuri, Albastrul, contopindu-il cu sare… L-a tot purtat cândva, în primăvară, Copil, ce surâdea prin iarba moale, Și s-au ascuns în zâmbet pe vecie, Acele păpădii și-acela soare… Apoi veni o vară cu jăratec, Când inima […]



