Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

2364

Un prieten al dvs. vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu există Dumnezeul Cel viu şi atotputernic, mai tare ca moartea, atunci moartea e singurul dumnezeu atotputernic. Atunci toate făpturile vii din lume sunt jucării în ghearele morţii atotputernice, ca un şoricel în ghearele unei pisici flămânde.

Odată, tulburat, i-aţi zis sărmanului dvs. prieten: „Dumnezeu există, tu nu exişti!”. Şi n-aţi greşit ‒ fiindcă cei ce se despart de Veşnicul Dătător de viaţă în această lume vor fi despărţiţi de El şi în cealaltă: şi astfel, nu vor şti nici aici, nici dincolo de Măreţul Făcător al tuturor făpturilor. Iar a fi despărţit de El este mai rău decât a nu exista.

În locul dvs., i-aş mai spune şi următoarele: Greşeşti, prietene, când spui că nu există Dumnezeu. Mai corect ar fi dacă ai spune: „Nu-L am pe Dumnezeu”  fiindcă vezi şi singur că ceilalţi oameni din jurul tău Îl simt pe Dumnezeu, drept care şi spun: „Există Dumnezeu”. Aşadar, treaba nu e că nu există Dumnezeu, ci că tu nu Îl ai.

Greşeşti ca un bolnav care ar spune: „Nu există sănătate pe lume”. El poate spune, fără a minţi, doar: „Eu nu am sănătate”, iar spunând: „Nu există sănătate pe lume îndeobşte”, minte.

Greşeşti ca un orb care ar spune: „Nu există lumină pe lume”. Există lumină, lumea toată e plină de lumină ‒ însă el, sărmanul orb, nu are lumină. Dacă ar fi să vorbească drept, ar putea spune doar: „Eu nu am lumină”.

Greşeşti ca un cerşetor care ar grăi: „Nu există aur pe lume”. Există aur; există şi pe pământ şi sub pământ. Cine spune că nu există aur nu spune adevărul. Ar spune adevărul dacă ar zice: „Eu nu am aur”.

Greşeşti ca un răufăcător care ar grăi: „Nu există bunătate în lume”. În el nu este bunătate, în lume este. Ca atare, nu ar greşi numai dacă ar spune: „Eu nu am bunătate”.

Aşa şi tu, vecine, greşeşti când spui că nu există Dumnezeu ‒ căci dacă tu nu ai ceva, asta nu înseamnă că nu are nimeni sau că îndeobşte nu există. Sau cine te-a împuternicit, spune-mi, ca să vorbeşti în numele întregii lumi? Cine ţi-a dat dreptul să pui boala ta pe seama tuturor şi să arunci neputinţa ta asupra tuturor?

Iar de vei recunoaşte şi vei spune: „Nu-L am pe Dumnezeu”, atunci vei spune adevărul şi vei rosti o mărturisire ‒ fiindcă au fost şi sunt oameni excepţionali, dar care într-adevăr nu-L au pe Dumnezeu. Dumnezeu, însă, îi are pe ei ‒ îi are până la ultima lor suflare. Dacă şi cu ultima suflare vor declara că nu Îl au pe Dumnezeu, atunci nici Dumnezeu nu-i mai are pe ei. Şi îi scrie la cheltuieli. Drept aceea te rog, prietene, pentru sufletul tău, pentru viaţa şi Împărăţia cea Veşnică, pentru lacrimile şi rănile lui Hristos: te rog, prefă mărturisirea ta de îndărătnicie în mărturisire de pocăinţă. Iar ceea ce trebuie să faci după aceea îţi va spune Biserica ‒ întreabă! Pace ţie şi binecuvântare de la Domnul!

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 258-259


Articole Asemănătoare
992

Salvat de la otrăvire prin semnul Sfintei Cruci

Din viaţa Sfântului Ioan Teologul ştim, iubiţii mei copii, că unul dintre bunii creştini a ajuns în sărăcie şi, neputând să-şi plătească datoriile, a vrut să-şi pună capăt zilelor. În acest scop, a mers de mai multe ori la un vrăjitor evreu, să ia de la el otravă. Dar de fiecare dată când ajungea acasă, […]

Articole postate de același autor
2040

Grija de familie este cea mai frumoasă rugăciune

Era o familie evlavioasă ce avea nouă copii. Soțul era foarte evlavios și plin de zel în cele duhovnicești. Literalmente voia să le facă pe toate ca un călugăr. Soția lui se plângea starețului că este foarte obosită și că are nevoie de ajutor. Seara, venea toată familia la mănăstire. Soția rămânea împreună cu copiii care plângeau și […]