Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!

16463

1. Părinte, ce faceţi dacă un bebeluş strigă tare în biserică?
Cânt mai încet. Vocea lui e mai importantă decât a mea.

2. Părinte, copilul meu de 4 ani fuge prin biserică. Ce e de făcut?
Îi faceţi loc. Când o să fugiţi spre rai, o să vă bucuraţi dacă cineva vă face loc.

3. Părinte, sunt permise jucăriile în biserică? Băieţelul meu ia mereu cu el câte una.
Da, poate veni cu ele, iar după predică, ne jucăm împreună.

4. Părinte, copilul meu a mâzgălit cu carioca o icoană. E păcat?
Nu este. Se şterge. Alţii, mai demult, le-au tăiat cu săbiile, le-au ars şi le-au batjocorit. Îi mai cumpăr eu un set de culori. Apropo, de când s-a atins copilul cu mânuţa de chipul sfântului Nicolae, acesta schiţează un zâmbet cald.

Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!

Părintele Vasile Antonie Tămaş


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
58

„Feciorașule, cum de-ai rămas în viață?” – ocrotirea minunată a Sfântului Nicolae

Demult, o bătrânică evlavioasă îngrijea un copil. Când părinții lui plecau la serviciu, ea deschidea un geamantan, pe capacul căruia era lipită icoana Sfântului Nicolae și se ruga. Copilul, jucându-se, vedea toate acestea. După ce termina rugăciunea, bătrânica ascundea geamantanul. Într-o zi după serviciu, părinții erau ocupați cu menajul. Geamurile de la balcon erau deshise. […]