Într-un sat din Drama, exista un obicei evlavios: în noaptea Învierii, după Sfânta Liturghie, creştinii merg la cimitirul satului şi aprind candelele la mormintele persoanelor iubite.
Prin acest gest, ei arată că morţii lor vor învia şi vor fi judecaţi la a doua venire a lui Hristos. Candelele aprinse semnifică acest timp al Învierii.
Înainte cu mulţi ani, o fată a mers împreună cu alte femei din sat în noaptea de Înviere să aprindă o candelă bunicii ei, care murise doar cu câteva zile înainte. În timp ce aprindea candela a cântat „Hristos a înviat!”
Deodată, copleşită de uimire şi admiraţie a văzut toţi morţii înviind, îmbrăcaţi în alb şi însoţiţi de mii de îngeri. Întreaga făptură se scălda într-o lumină orbitoare, la fel ca strălucirea soarelui…În acelaşi timp, se auzeau zeci de mii de cântări îngereşti, care ameţeau cu dulceaţa cântării lor.
Această videnie a ţinut până la momentul când a simţit că cineva o trage de umăr şi şi-a venit în fire. Erau părinţii ei care o căutaseră neliniştiţi din cauza absenţei ei îndelungate.
Acestea au fost relatate de ea însăşi, în timpul călugăriei ei, cu puţine zile înainte de moarte.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.271-272
