Cum să procedăm să ne păstrăm pacea duhovnicească, optimismul, credinţa trăind într-un oraş atât de stresant şi de aglomerat cum este Bucureştiul? Cum să facem să ne folosim cât mai bine timpul, atât de puţin liber, în scopul dobândirii unui mod duhovnicesc?
Cred că oamenii ar mai găsi timp de rugăciune dacă ar renunţa la nişte lucruri fară folos duhovnicesc pe care le practică – de exemplu, privirea la televizor, la lucruri necuviincioase ş.a.m.d.
Prea multă vreme se pierde cu lucruri minore şi oamenii nu-şi găsesc apoi timp pentru Dumnezeu. Însă lucrul cel mai important într-o viaţă obişnuită nu este atât să-ţi găseşti vreme de rugăciune, cât să trăieşti toată viaţa în slujba lui Dumnezeu, adică tot ce faci, să faci pentru slava lui Dumnezeu.
În Pateric, se spune că un părinte pustnic a primit un vizitator. Şi acesta, când a plecat, i-a zis: „Iartă-mă, părinte, că te-am reţinut de la rugăciunea ta”. Şi el a răspuns: „Rugăciunea mea, frate, este să te primesc pe tine, să te odihnesc pe tine şi să te petrec cu dragoste”. Cam aşa ceva trebuie făcut şi din viaţa noastră; adică să facem numai lucruri care sunt spre slava lui Dumnezeu şi ne ţin loc şi de rugăciune, când nu avem un timp anume de rugăciune.
Arhimandrit Teofil Părăian
Din Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, p. 86
