Soţia mea a rămas însărcinată în urma unui viol

3483

Noi alegem Viața !

După ce Jennifer Christi,  soție și mama a cinci copii, a fost violată, soțului ei îi este greu să-și imagineze sau să vorbească despre asta. Acesta trăiește adevărate sentimente de frustrare, durere și furie, сăznindu-se și reproșându-și adesea faptul că nu și-a putut proteja soția în acele momente oribile și înfricoșătare.

Jennifer a fost programată la un terapeut pentru a fi ajutată să depășească coșmarurile și atacurile de panică atunci când au aflat că era însărcinată în urma violului. 

" Oamenii par mereu surprinși de reacția mea, iar eu nu-i înțeleg. Îndată ce am aflat știrea, nu mi-am mai pus întrebarea "Vai! Ce e de făcut acum?" Știam deja exact care e soluția, mi-am zis, " Foarte bine, iată care este adevărata noastră preocupare acum," asta a fost reacția mea, susține cu calm soțul victimei.

Un copil este un început nou, nu este o "problemă" pe care trebuie să o rezolvăm. Cuvintele "Sunt însărcinată" nu ar trebui să fie urmate de anumite reacții sceptice, care pun la îndoială venirea copilului în lume "Vai, ce e de făcut ?"

Tot ce contează acum este că soția mea este însărcinată și vom mai avea încă un copil. Acest copil nu poate lua vreo decizie privind concepția sa.  Cum e cu putință ca cineva să dea vina pe el?

Poate este ciudat pentru alții, dar pentru mine și Jennifer acest copil este ceva frumos, este ca o binecuvântare, chiar dacă este conceput prin viol.

Bineînțeles că nu mi-aș fi dorit vreodată ca băiatul meu să fie a " altcuiva".  Cu toate acestea, nu voi face nicioadată diferența între acest copil și copiii mei, analizând condițiile frumoase în care au fost concepuți ceilalți.

Jennifer și cu mine suntem atât de uniți spiritual și emoțional. Este sufletul meu pereche încă de când am cunoscut-o, de la cincisprezece ani.  Nu ne-a trecut prin minte nici unuia, nici altuia să punem în discuție venirea pe lume a acestui copil. Vom avea încă un copil, și asta e tot ce contează.

A trecut ceva timp de la acel viol – o amintire mai tristă dar pe care ne stăruim să o înăbușim de fiecare dată când apare. Copilul are deja 18 luni,  cu siguranță este favoritul meu. Este o glumă în familia noastră,  pentru că la așa o vârstă și celorlalți copiii le spuneam acest  lucru. Bebelușii sunt o bucurie și aceasta te face fericit, e ceva molipsitor ! Îl ador, este un copilaș care ne oferă îmbrățișări, e plin de chicoteli, este o rază de lumină. Totul în jur a reînoit,  totul e un mister. Să privești lumea prin ochii lui este un dar nemaipomenit. Privind la el, devin tot mai fericit și curios. Ochii lui mari și albaștri strălucesc la fel ca ochii mamei sale.

Băiețelul mă privește ca pe tatăl lui, contează pe mine să-i port de grijă și să-i ofer educația de care are nevoie, să-i fiu alături ori de câte ori privește în jurul lui.

Așadar, este de datoria mea să-i învăț pe cei mai tineri ai casei cum să fie bărbați adevărați, este o onoare. Pe acest copil îl voi învăța ca și pe ceilalți cum să trateze o femeie, să deschidă ușa mamei, să-i tragă scaunul la masă, să o servească mai întâi pe ea și să-i vorbească cu respect. Mă stărui cu seriozitate să respect această  povață lăsată de Dumnezeu.

Am învățat despre onoare și respect crescând într-o familie în care părinții se iubeau reciproc, dar și mai mult își iubeau copiii. Niciodată nu i-am văzut să se certe în fața noastră. Ei și-au asumat în totalitate ceea ce spune versetul "cei doi vor fi un trup." De la tatăl meu am învățat cum să tratez femeile. Nu mi-a ținut lecții despre asta teoretic, ci a fost un exemplu viu pentru mine.

Așa îmi educ și eu copiii. Ei văd modul în care eu le tratez mama, sora. Ei văd că eu îi vorbesc fiecărei femei cu respect și onestitate.  Fiii mei le deschid ușile. În fața adulților vorbesc cu respect. Își tratează prietenele cu demnitate.

Vă întrebați dacă se cerată unul cu altul ? Cu sora lor ? Da, deseori, ridicând chiar și vocea. Dar tonul față de sora lor este diferit. Nu este vorba despre egalitate, ci de faptul că totuși există o diferență între ei.

Tatăl meu și cu mine am fost militari de marină, timp în care am învățat despre onoare, curaj, angajament. Am învățat să-i apărăm pe cei ce nu se pot apăra. Am învățat despre Dumnezeu, familie și apărare. De aceea tot timpul am înercat să trăiesc urmând aceste lucruri care sunt pentru mine ca un cod.

Soția mea și cu mine în curând vom sărbători 21 de  ani de căsătorie. 21 ani decând am spus  că-i voi fi alături "la bine și la rău" și am vorbit serios. Jurămintele nu se schimbă atunci când viața devine mai dificilă.

În ochii acestui copil văd nevinovăție, adevăr și multă dragoste. El e fiul meu. Îmi zice tata - cel mai frumos sentiment din lume! Și asta e cel mai important ! "

Traducere şi adaptare Victoria Botnari

sursa lifesitenews.com


Articole Asemănătoare
655

Tânără, singură și… mamă!

Aflate în situația ei, multe tinere aleg avortul. Li se pare singura cale să scape de „pacostea” de a avea în grijă un suflet. Nu realizează că este o crimă, că omul are o identitate din momentul concepției lui. Copilul, care „poartă” vina iresponsabilității lor, trebuie să plătească cu viața. Și totuși, există și tineri, […]

Articole postate de același autor
1967

Preotul și țigara…de Părintele Partenie din Chios

Părintele Partenie s-a născut în 1815 în satul Dafnona din Insula Chios. Înca din copilărie a lucrat în comerț, călătorind adesea între Chios, Smirna si Constantinopol. După ce soția sa a trecut la cele veșnice, părintele Partenie a urcat pe vârful Muntelui Penthodus, cu binecuvantarea duhovnicului său, unde s-a nevoit lângă o biserică părăsită închinată […]