Sfântul Nectarie din Eghina: Inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința

1307

" Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat "( Gal.3/27 ). Cât de adevărate sunt afirmațiile Apostolului Pavel! Cei botezați în Hristos au părăsit haina omului vechi, întinat plăcerilor și patimilor, îmbrăcând-o pe cea a omului nou, altefl spus s-au îmbrăcat întru Hristos Întruchipat care acum trăiește în interiorul inimii lor.

Așadar, afirmația " în Hristos v-ați îmbrăcat " nu are nici o legătură cu hainele pe care le purtăm noi. Este vorba despre o altă realitate; de o realitate cu adevărat profundă; de ceva cu adevărat esențial, este salvarea voastră în veci. Prin împărtășirea credinței noastre și a sfântului botez noi îmbrăcăm pe adevăratelea veșmântul lui Hristos și devenim copilașii adevărați ai Lui Dumnezeu, locuitorii Duhului Sfânt, bisericile Împărăției Lui Dumnezeu.

Suntem chemați la sfințenie, la perfecțiune și la îndumnezeire prin harul care ne-a fost încredințat. Îmbrăcați în veșmântul Adevărului, iată-ne eliberați de întinăciune. Odată cu eliberarea omenirii de păcat, am îmbrăcat cu toții Cămașa lui Iisus, haina omului iubitor de adevăr și milostiv. Am învins moartea căpătând viața veșnică.

Totuși, să stăm bine și să cugetăm, cît de conștienți suntem de crucea pe care o purtăm în fața lui Dumnezeu încă de la botez?

Am înțeles noi oare că suntem cu adevărat copii lui Dumnezeu și frați întru Hristos?

Cât de bine înțelegem, că cea dintâia datorie a noastră e să facem voia Domnului; să ne eliberăm de păcat; să fim milostivi din toată inimă și din tot sufletul; să lăudăm și să iubim pe Domnul; să trăim cu frică de Dumnezeu până-n momentul plecării noastre la cele veșnice?

Oare chiar nu vrem să înțelegem, inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința.

Până la urmă, credem noi cu adevărat că singura noastră menire este mântuirii sufletului, altfel spus dobândirea vieții veșnice; credem că suntem icoane vii a Lui Dumnezeu, copiii și moștenitoriii Împărăției Lui, Împărăției cerurilor?

Din aceste motive lupta noastră duhovnicească trebuie să continue și să ne bucurăm de chemarea pe care Dumnezeu ne-a adresat-o din dragoste pentru noi, pentru de a ne păzi de patimile noastre, care într-o zi ne vor duce la pierzanie.

Da! Frații mei să purtăm cu râvnă această luptă minunată, dăruindu-ne inima noastră lui Hristos. Să mergem înainte cu îndrăzneală, fără frică, fără să cedăm în fața ispitelor: Dumnezeu e cu noi; El este ajutorul și sprijinul nostru; El ne întărește pe calea îngustă a virtuților.

traducere şi adaptare Victoaria Botnari

Sursa: http://www.orthodoxa.org/FR/orthodoxie/spiritualite/StNectaire1.htm


Articole Asemănătoare
921

Adevărul a fost prima armă cu care au luptat şi au biruit primii creştini

Ne spune Apostolul să luăm „sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu”; iar puterea acestei săbii ne-o arată Scriptura în altă parte, unde zice: „Cuvântul Meu nu este oare ca focul – zice Domnul – şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?”. Şi totuşi, în pofida tuturor aparenţelor, îndrăzneala creştină, războiul, armele şi săbiile creştine, curajul şi eroismul creştin […]

Articole postate de același autor
1074

Părintele Constantin Necula: Nu am crezut niciodată în altă putere decât cea dată de lucrarea Duhului Sfânt în iertare

Mă pregăteam să scriu picătura de carte, din dorința de a nu uita sensul scriiturii zilnice, semn că refuz să gândesc numai într-o direcție, când am descoperit un text al Sfântului Nicolae Velimirovici, sfântul sârb care a înfruntat dictaturi și moartea. Păstrez pe pagină citatul: „Când îl jignești pe prietenul tău, cine poate șterge această […]