Sfântul Nectarie din Eghina: Inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința

936

" Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat "( Gal.3/27 ). Cât de adevărate sunt afirmațiile Apostolului Pavel! Cei botezați în Hristos au părăsit haina omului vechi, întinat plăcerilor și patimilor, îmbrăcând-o pe cea a omului nou, altefl spus s-au îmbrăcat întru Hristos Întruchipat care acum trăiește în interiorul inimii lor.

Așadar, afirmația " în Hristos v-ați îmbrăcat " nu are nici o legătură cu hainele pe care le purtăm noi. Este vorba despre o altă realitate; de o realitate cu adevărat profundă; de ceva cu adevărat esențial, este salvarea voastră în veci. Prin împărtășirea credinței noastre și a sfântului botez noi îmbrăcăm pe adevăratelea veșmântul lui Hristos și devenim copilașii adevărați ai Lui Dumnezeu, locuitorii Duhului Sfânt, bisericile Împărăției Lui Dumnezeu.

Suntem chemați la sfințenie, la perfecțiune și la îndumnezeire prin harul care ne-a fost încredințat. Îmbrăcați în veșmântul Adevărului, iată-ne eliberați de întinăciune. Odată cu eliberarea omenirii de păcat, am îmbrăcat cu toții Cămașa lui Iisus, haina omului iubitor de adevăr și milostiv. Am învins moartea căpătând viața veșnică.

Totuși, să stăm bine și să cugetăm, cît de conștienți suntem de crucea pe care o purtăm în fața lui Dumnezeu încă de la botez?

Am înțeles noi oare că suntem cu adevărat copii lui Dumnezeu și frați întru Hristos?

Cât de bine înțelegem, că cea dintâia datorie a noastră e să facem voia Domnului; să ne eliberăm de păcat; să fim milostivi din toată inimă și din tot sufletul; să lăudăm și să iubim pe Domnul; să trăim cu frică de Dumnezeu până-n momentul plecării noastre la cele veșnice?

Oare chiar nu vrem să înțelegem, inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința.

Până la urmă, credem noi cu adevărat că singura noastră menire este mântuirii sufletului, altfel spus dobândirea vieții veșnice; credem că suntem icoane vii a Lui Dumnezeu, copiii și moștenitoriii Împărăției Lui, Împărăției cerurilor?

Din aceste motive lupta noastră duhovnicească trebuie să continue și să ne bucurăm de chemarea pe care Dumnezeu ne-a adresat-o din dragoste pentru noi, pentru de a ne păzi de patimile noastre, care într-o zi ne vor duce la pierzanie.

Da! Frații mei să purtăm cu râvnă această luptă minunată, dăruindu-ne inima noastră lui Hristos. Să mergem înainte cu îndrăzneală, fără frică, fără să cedăm în fața ispitelor: Dumnezeu e cu noi; El este ajutorul și sprijinul nostru; El ne întărește pe calea îngustă a virtuților.

traducere şi adaptare Victoaria Botnari

Sursa: http://www.orthodoxa.org/FR/orthodoxie/spiritualite/StNectaire1.htm


Articole Asemănătoare
2202

Bârfa și ponegrirea rănesc sufletul mai mult decât ne imaginăm

Pe fratele tău pe care până ieri îl ţineai duhovnicesc şi virtuos, să nu-l judeci astăzi ca pe un rău şi viclean, deoarece diavolul te-a pus să-l urăşti. Tu, prin iubirea ta îndelung răbdătoare, având în minte faptele lui bune de până ieri, alungă ura de astăzi a sufletului. Pe cel pe care până ieri îl […]

Articole postate de același autor
1342

Zece lucrări ale Sfântei Împărtăşanii în viaţa credinciosului

 În cinci rugăciuni care se citesc după ce ne împărtăşim sunt zece lucrări pe care le are Sfânta Împărtăşire în viaţa credinciosului. Eu am să amintesc aici nişte cuvinte din Rugăciunea întâi de mulţumire după Sfânta Împărtăşire. Zicem către Domnul Hristos: „Dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre alungarea […]