Sfântul Nectarie din Eghina: Inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința

1639

" Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat "( Gal.3/27 ). Cât de adevărate sunt afirmațiile Apostolului Pavel! Cei botezați în Hristos au părăsit haina omului vechi, întinat plăcerilor și patimilor, îmbrăcând-o pe cea a omului nou, altefl spus s-au îmbrăcat întru Hristos Întruchipat care acum trăiește în interiorul inimii lor.

Așadar, afirmația " în Hristos v-ați îmbrăcat " nu are nici o legătură cu hainele pe care le purtăm noi. Este vorba despre o altă realitate; de o realitate cu adevărat profundă; de ceva cu adevărat esențial, este salvarea voastră în veci. Prin împărtășirea credinței noastre și a sfântului botez noi îmbrăcăm pe adevăratelea veșmântul lui Hristos și devenim copilașii adevărați ai Lui Dumnezeu, locuitorii Duhului Sfânt, bisericile Împărăției Lui Dumnezeu.

Suntem chemați la sfințenie, la perfecțiune și la îndumnezeire prin harul care ne-a fost încredințat. Îmbrăcați în veșmântul Adevărului, iată-ne eliberați de întinăciune. Odată cu eliberarea omenirii de păcat, am îmbrăcat cu toții Cămașa lui Iisus, haina omului iubitor de adevăr și milostiv. Am învins moartea căpătând viața veșnică.

Totuși, să stăm bine și să cugetăm, cît de conștienți suntem de crucea pe care o purtăm în fața lui Dumnezeu încă de la botez?

Am înțeles noi oare că suntem cu adevărat copii lui Dumnezeu și frați întru Hristos?

Cât de bine înțelegem, că cea dintâia datorie a noastră e să facem voia Domnului; să ne eliberăm de păcat; să fim milostivi din toată inimă și din tot sufletul; să lăudăm și să iubim pe Domnul; să trăim cu frică de Dumnezeu până-n momentul plecării noastre la cele veșnice?

Oare chiar nu vrem să înțelegem, inima noastră trebuie să abunde de dragoste pentru a nu ne pierde credința.

Până la urmă, credem noi cu adevărat că singura noastră menire este mântuirii sufletului, altfel spus dobândirea vieții veșnice; credem că suntem icoane vii a Lui Dumnezeu, copiii și moștenitoriii Împărăției Lui, Împărăției cerurilor?

Din aceste motive lupta noastră duhovnicească trebuie să continue și să ne bucurăm de chemarea pe care Dumnezeu ne-a adresat-o din dragoste pentru noi, pentru de a ne păzi de patimile noastre, care într-o zi ne vor duce la pierzanie.

Da! Frații mei să purtăm cu râvnă această luptă minunată, dăruindu-ne inima noastră lui Hristos. Să mergem înainte cu îndrăzneală, fără frică, fără să cedăm în fața ispitelor: Dumnezeu e cu noi; El este ajutorul și sprijinul nostru; El ne întărește pe calea îngustă a virtuților.

traducere şi adaptare Victoaria Botnari

Sursa: http://www.orthodoxa.org/FR/orthodoxie/spiritualite/StNectaire1.htm


Articole Asemănătoare
1024

Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi

Niciodată nu trebuie să-i lăudăm şi să-i linguşim pe semenii noştri, ci să-i călăuzim către smerenie şi către iubirea lui Dumnezeu. Şi să nu căutăm să ne iubească, lăudându-i pe ceilalţi. Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi. Să-i iubim pe toţi şi să facem jertfe cât putem mai mari, pentru […]

Articole postate de același autor
2355

Schimbarea radicală a vieții

Cum poate avea loc o schimbare radicală în viața religioasă/ Protopop Serge Tchetverikov Vine o vreme  când în viața noastră creștină se produce o schimbare radicală. Drumul pe care am apucat să mergem în trecut a făcut să ne pomenim în impas.  Simțim în interiorul nostru o durere apăsătoare, însă tinerii încă n-ar putea probabil […]



Urmăriți-ne pe Facebook!