Plăcerile țin de suflet dar și de trup. Cele sufletești aparțin sufletului în sine, cum este studiul și contemplarea.
Cele trupești (cum este mâncarea, legăturile sexuale și cele asemenea) implică atât sufletul cât și trupul. Așadar nimeni nu va găsi vreodată plăceri proprii numai trupului. Deasemenea, deosebim plăceri adevărate și false; plăcerile cu adevărat sufletești sunt roadele studierii și contemplării; iar cele trupești sunt niște senzații.
Unele plăceri sunt naturale și necesare, fără de care viața este imposibilă, ele ne satisfac anumite nevoi indispensabile cum sunt hrana și hainele.
Altele sunt naturale, dar nu și necesare, cum sunt raporturile sexuale firești și legitime, care nu contribuie decât la conservarea întregului neam. Dar este cu putință să trăiești în feciorie și fără ele.
Alte plăceri nu sunt nici naturale, nici necesare, cum este beția, desfrânarea, fumatul, îmbuibarea, lucruri care depășesc trebuința și nu contribuie prin urmare nici la menținerea vieții noastre, nici la continuarea neamului. Din contra, sunt vătămătoare.
Iată de ce, cel care trăiește întru Domnul trebuie să le urmeze pe acelea care ne sunt necesare dar și firești, iar pe locul doi să le pună pe cele firești dar necesare, înfărptuindu-le cu moderație. Celelalte trebuie înlăturate cu totul.
Trebuie să considerăm plăceri bune pe acelea care nu provoacă durere, care nu ne cauzează căință, nu ne supun altor daune, nu întrec orice măsură, nu ne îndepărtează de la treburile noastre importante pe care le avem a face și nu ne supun robiei.
sursa http://vie-orthodoxe.blogspot.md/
traducere și adaptare Victoria Botnari
