Să zicem „Tatăl Nostru” cu lacrimi

998

Doi bătrâni din satele de pe Valea Bistriței s-au urcat în autobuzul de Târgu-Neamț, să meargă spre casă. Unul a zis către celălalt:

-Suntem supărați, măi frate, că de o lună de zile nu a căzut o picătură de ploaie și ni se usucă toate pe câmp.

- Da, măi frate, pentru păcatele noastre ne bate Dumnezeu. Iaca și eu sunt supărat. Nu de mult, mi-a ars casa cu toate hainele, dar nu zic nimic, că suntem păcătoși.

- Ai dreptate! Oare mai zice astăzi cineva „Tatăl nostru” cu lacrimi? Iaca de ce nu plouă. Apoi bătrânii au tăcut. Și îndată a pornit din stație.

Istorioare duhovnicești, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ediția a VII-a, Editura Mănăstirea Sihăstria pag.138-139


Articole Asemănătoare
538

Tot păcatul se cheamă cădere…

De ce se cheamă păcatul cădere? Căci se zice: a căzut cineva în păcatul curviei, sau a căzut cineva în mândrie, sau în lăcomie, sau în beţie sau în iubire de argint, sau în ură. Tot păcatul se cheamă cădere. De ce? Pentru că păcatele ne trag în jos de la Dumnezeu, ne coboară de la […]

Articole postate de același autor
4960

De aș fi fost un înger

De aș fi fost un înger, demult aș fi zburat Spre lumi strălucitoare învăluite-n har, În care nu sunt lacrimi, nici loc de vreun păcat În care doar iubirea e cel mai mare dar… Mi-aș fi făcut aripa covor și mângâiere Ca s-o aștern umilă sub talpa cea divină, Ca să nu se rănească când […]