Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu?

105

Ce lume pierdută este astăzi! Femeile își pun în păr niște cleiuri, și cum mai miroase! Te apucă alergia. Cînd văd o femeie modernă, cu frumuseți lumești și parfumuri, mă scîrbesc lăuntric. Am văzut o fată care, deși înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după acceea așa cum era vopsită”.

Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bine,, i-am spus, ,,dar la tine a făcut o greșeală foarte mare!”. ,, De ce Părinte?” mă intreabă. ,,Iată sub ochii tăi n-a pus cerneală. Greșeala aceasta a făcut-o! În timp ce pe ceilalți oameni i-a făcut frumoși, la tine a făcut o greșeală!...Bre, nenorocito, nu înțelegi? În felul acesta te urîțești! Ca și cum ai avea o icoană bizantină și tragi cu penelul într-o parte și în alta și o murdărești, o strici. Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu? Sau ca și cum un pictor ar face o icoană bună și merge unul care nu cunoaște pictura, ia penelul și face niște mîzgîleli, stricînd astfel icoana pictorului. La fel faci și tu. Este ca și cum ai spune lui Dumnezeu:,,Doamne, nu le-ai făcut bine. Eu o să le îndrept!”.

O alta a venit într-o zi cu niște unghii pînă colo, ca uliul, vopsite roșu, și-mi spune:,,Copilul mei e grav bolnav. Fă rugăciune, Părinte! Fac și eu, dar...”. Ce rugăciune faci?”, o întreb.,, Tu zgîrîi pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ți mai întîi unghiile și apoi se va face bine copilul tău. Pentru sănătatea copilului tău, cel puțin să-ți tai unghiile și să-ți ștergi vopselele,, . Să le vopsesc în alb, Părinte?,,. ,,Eu îți spun să nu le mai vopsești și să le tai. Să faci o jertfă pentru sănătatea copilului tău!Ce înseamnă aceasta?Dacă așa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi făcut cu unghii roșii,,. Pe copii îi rănește mai mult mama, atunci cînd ea nu este îmbrăcată cu modestia și încearcă chiar să-și ,,mutilească,, copiii.

Se poate ca cineva să fie puțin urît sau să aibă o infirmitate, iar aceasta Dumnezeu știe că astfel va fi ajutat duhovnicește. Căci pe El îl interesează mai mult sufletul decît trupul. Toți avem cele bune ale noastre, dar și puține cusururi-cruciulițe, nu cruci-care ne ajută la mîntuirea sufletului nostru.

Cuviosul Paisie Aghioritul, din ,, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan,, și ,, Trezire duhovnicească,,

 

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
328

Nu auzi tu rugăciunea, şi vrei s-o asculte Dumnezeu?

Dar şi purtarea noastră, cât timp ne aflăm în biserică, trebuie să fie cuviincioasă, aşa cum se cade omului care se află înaintea lui Dumnezeu. Să nu vă ocupaţi cu discuţii nefolositoare, ci să staţi cu frică şi cu cutremur, cu luare-aminte şi râvnă, cu privirea îndreptată spre pământ, şi cu sufletul înălţat la Ceruri! […]

Articole postate de același autor
466

Fericirea se naşte din iubire

Fericirea se naşte din iubire, iar iubirea se naşte chiar din inima omului. Dacă veţi fi generos cu iubirea dumneavoastră, toată lumea se va grăbi să vă răspundă cu aceeaşi monedă. Cine este generos, nu poate fi singur. Cine este egoist, va fi întotdeauna singur, fără ca altcineva decât el însuşi să fie de vină. […]