Să facem rugăciuni scurte, unite cu Dumnezeu prin dragoste

235

 Pe călugăriţele din mănăstire aşa le învăţa:

– Maicilor şi surorilor, viaţa noastră trebuie să fie o continuă rugăciune. Sunt nemulţumit de sfinţiile voastre că nu slujiţi şi nu cântaţi lui Dumnezeu cu mai multă râvnă. Că noi trebuie să ardem pentru dragostea Lui. Nu suntem pentru rugăciuni lungi şi cu mintea împrăştiată. Ci să facem rugăciuni scurte. Dar în acele momente, fiinţa noastră, mintea, inima şi voinţa să fie unite cu Dumnezeu prin dragoste.

Iarăşi le zicea:

– Cine crede că vine la mănăstire ca să trăiască mai comod şi fără griji, acela greşeşte, neştiind scripturile vieţii călugăreşti, nici taina cea mare ce ancorează viaţa la Cer.

Apoi adăuga:

– Nimbul de lumină în care se prezintă tot cadrul vieţii călugăreşti este dumnezeiesc, şi fericiţi sunt cei ce rămân în acest cadru până la sfârşit, fără nici un compromis. Fericiţi sunt de trei ori, că s-au făcut vrednici de cununa cea neveştejită a slavei şi n-au trăit degeaba pe pământ. Ei sunt ca pomii răsădiţi la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevărat Duhul lui Dumnezeu şi întreaga Sfântă Treime îşi va face lăcaş în sufletele lor.

Zicea iarăşi părintele Dometie:

– Numai a unora ca acestora le este viaţa fericită, care din pruncia călugărească s-au întraripat cu dumnezeiescul dar al curăţiei totale trupeşti şi sufleteşti. Pentru ei nimic nu este greu şi nimic necurat. Că zice Sfântul Pavel că pentru cei curaţi toate sunt curate şi sfinte. Pentru ei nimic nu este greu, căci toate le pot în Iisus Hristos care este veşnic cu ei.

Domnul ne vrea să fim întregi ai Lui. Întregi la minte şi întregi la trup.

După o nevoinţă şi o dăruire totală ca aceasta, părintele Dometie a fost chemat la odihna cea de veci. Deci, săvârşind dumnezeiasca Liturghie şi dând tuturor învăţătura cea mai de pe urmă, pe când aducea alimente în spate peste munte însoţit de obşte, s-a aşezat jos cu ochii către cer şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Era duminică, 6 iulie 1975.

Aşa a trăit şi aşa s-a jertfit părintele Dometie, duhovnicul moţilor din Munţii Apuseni!

Din Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 663-664


Articole Asemănătoare
387

Frumusețea sfințeniei

Frumusețea sfințeniei este pe fața unei călugărițe. Frumusețea neatinsă de mijloace artificiale, chimice, cosmetice te poate copleși, în special dacă îmbrăcămintea te împiedică să vezi restul corpului. Când ești limitat la față, vezi cu o intensitate eludantă dacă este mai mult de observat. Este ca și cum ai fi lipsit de unul din simțurile tale, […]

Articole postate de același autor
435

Prin rugăciune şi prin împărtăşirea din cuvântul lui Dumnezeu se sfințește viaţa noastră

În seara zilei de miercuri, Preacuviosul Părintele Arhimandrit Nicolae (Roșca), Duhovnicul mănăstirii Ciuflea a slujit cea de-a treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul în Catedrala mănăstirii. Pe tot parcursul slujbei, oamenii au ascultat în genunchi imnele şi cântările Canonului Sfântului Andrei Criteanul. La finalul slujbei, Arhimandritul Nicolae a adresat un cuvânt de învăţătură în […]