Puneţi-vă nădejdea în Dumnezeu!

149

Copiii mei, amintiţi-vă mereu de Iisus, aşa încât în toate neputinţele voastre să puteţi afla doctoria potrivită. Sunteţi îndureraţi? Chemându-L pe Iisus veţi afla uşurare şi iluminare. Sunteţi în necaz? Chemaţi-L pe Iisus şi veţi vedea că mângâie­rea va miji în inima voastră.

Sunteţi biruiţi de descurajare? Nu uitaţi să vă puneţi toată nădejdea în Iisus, iar sufletul vostru se va umple de curaj şi putere. Sunteţi necăjiţi de gânduri trupeşti care vă ademenesc la plăceri senzoriale? Luaţi focul mistuitor al numelui lui Iisus şi cu El veţi stinge ispitele. Sunteţi presaţi de ceva lumesc? Spuneţi: „Luminează-mă, Iisuse al meu, cum să procedez cu problema care-mi stă dinainte. Dă-i o rezolvare după voia Ta cea sfântă”.

Şi vei vedea că vei avea pace şi vei umbla cu nădejde. În toate lucrurile, aşează numele lui Iisus drept temelie, suport şi protecţie şi nu te teme de vrăjmaşi. Dar atunci când treci prin ceva anume fară Iisus, atunci ar trebui să te temi. Fără medicamente nu aştepta tămăduirea – rezultatul va fi putreziciunea. Fă un efort în rugăciune, copilul meu, şi atunci vei afla un mare bine, împrospătare şi odihna sufletului.

Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 280


Articole Asemănătoare
401

Cine iartă puțin, puțin iubește, iar cine iartă mult, mult iubește

Îndrăznesc să afirm că iertarea este o virtute exclusiv creștinească. Până la întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, iertarea nu era cunoscută în lume. Fiecare om răspundea aproapelui său după faptele lui: la rău, răsplătea cu rău, la bine, răsplătea cu bine. […] Dumnezeu face cunoscută iertarea prin Hristos Domnul punând mare accent pe această cheie a […]

Articole postate de același autor
381

Pr. Arsenie Boca: ne isprăvim zilele în fericire şi coborâm cu pace la iad!…

Toţi creştinii sunt botezaţi şi, totuşi, nu toţi se mântuiesc. De ce? Iată de ce: darurile Botezului stau nevăzute înăuntrul făpturii noastre, aşteptând sporirea vârstei şi vremea minţii, când, aflând noi de comoara cerească cea ascunsă în ţărână [trup], ne învoim sau ba să o dezgropăm şi să o punem în valoare… Câtă vreme mergem […]