Dacă ambii sunt credincioşi, astfel de probleme nici nu apar. Ei ştiu când sunt permise aceste relaţii si când nu. Cu toate acestea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când într-o familie unul dintre soţi este necredincios, pentru a păstra pacea, se permite apropierea fizică chiar şi în post”.
Din Pr. Evghenie Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p.76
De unde atâta nefericire? De la faptul că atmosfera în care unii copii au fost crescuţi a fost una dominată de răceală, nemulţumiri, reproşuri, certuri etc. De la faptul că părinţii le-au spus pe parcursul copilăriei, şi probabil şi mai târziu, când deveniseră adulţi, „vorbe părinteşti” de genul: ● Eu te-am făcut, eu te omor. […]
Dumnezeu are părtășie cu păcătoşii, că-i curvar, că-i beţiv, că…Dumnezeu îngăduie un moment în care i se aşează pe suflet: „Hai măi copile, vino-ţi în fire”. Cu prostul nu merge, că acela e plin de el….
