Cum trebuie ca doi tineri, cuplu, să se comporte? Ispitele vin înainte de a se căsători sau chiar dacă nu se căsătoresc?
Acum este amestecare în chestia asta cu cuplul, cu familia, cu doi tineri... Doi tineri formează un cuplu sau nu? Nu formează, ei sunt numai prieteni. Cuvântul cuplu se foloseşte mult în Occident şi exprimă hotărârea a doi tineri de a trăi împreună, ei pot fi acum un băiat şi o fată (de puţin timp, pot să fie şi de acelaşi sex, tot cuplu se numeşte). În Ortodoxie, cât mai putem, îi numim familie creştină. Dacă sunt familie, este cu totul altceva decât un cuplu, pentru că trăiesc împreună, dar cu binecuvântarea necesară.
Trebuie să se comporte firesc, nu trebuie să exagerăm, dar nici să ne lăsăm duşi de ispite. Să faci ceea ce simţi, dar de care să nu-ţi fie ruşine de Dumnezeu, să nu te ascunzi de oameni. Dar să nu faci lucruri aiurea, fără pudoare, căci sunt unii care nu se ascund de oameni şi fac rău. Intimităţile trebuie să rămână intimităţi şi nu trebuie anulate ca intimităţi. Or, ce vedem pe stradă nu prea este intimitate. Mântuitorul Iisus Hristos foarte mult a pus accent pe sărut, pentru că-l mustră pe Iuda aşa: „Cu un sărut – adică cu ceea ce este mai de preţ, cu ceea ce este mai expresiv – Iudo, vinzi tu pe Fiul Omului?”. Deci, sărutul este o expresie foarte puternică a sentimentelor. Acest lucru este un aspect de intimitate, nu este un aspect public. Or, la ora actuală lucrurile nu prea stau bine după câte am văzut pe stradă, dar nu ştiu înăuntru cum stau lucrurile!
Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 217
