Omul care s-a obişnuit să stea degeaba nu se simte în stare să înfrunte nici o greutate

222

Sufletul omului care stă degeaba se strică pe zi ce trece: simţirea se stinge, judecata devine slabă, voinţa se răceşte. Omul care s-a obişnuit să stea degeaba nu se simte în stare să înfrunte nici o greutate.

Statul degeaba nu este mai puţin pierzător nici pentru trup. Slăbiciunea, moleşeala, istovirea, iar de aici un şir întreg al bolilor de tot felul.

Iată urmările obişnuite ale statului degeaba! El pune o pecete cumplită asupra celor care-l iubesc: trupul unuia este înăbuşit de grăsime, altul suferă de prisosul sângelui, altul nu-şi mai poate mişca mădularele, altul este chinuit de boală, altuia, din pricina lipsei de măsură, i s-au tocit încă din floarea vârstei toate simţurile. Orice uşoară nelinişte, oboseală, schimbare a vremii sau altă întâmplare neprevăzută sunt însoţite întotdeauna de un cutremur dureros în aceste trupuri pe care le-a strâmbat statul degeaba.

Aşadar acesta este un rău mare şi îngrozitor atât pentru trup, cât şi pentru suflet.

Din Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 143-144


Articole Asemănătoare
430

Boala secolului XXI este învoluția intelectuală!

Să știți că boala secolului XXI, pentru că toată lumea crede că este cancerul sau sida, boala secolului XXI este învoluția intelectuală! Oamenii au început să se îmbolnăvească, să le scadă mintea, neuronii și să gândească din ce în ce mai abstract, mai putin și mai slab, mai mărunt și mai simplist. Deși avem cultură […]

Articole postate de același autor
1679

Rugăciunea aprinde dorul pentru dum­nezeiasca Împărtășanie

Rugăciunea lui Iisus, când se săvârşeşte cu buzele şi cu mintea, pune pe fugă gândurile rele şi împăciuieşte mintea, iar atunci când se po­goară în inimă şi lucrează acolo, îl naşte din nou pe om, pune foc în lumea sa lăuntrică şi-l face theolog ‒ căci atunci theologia ajunge „istorisire”, fiindcă omul învaţă și povesteşte […]