Oare Hristos nu ne va auzi?

117
Când ne dăm seama că ne biruieşte un oarecare rău, fie mânie, fie curiozitate, fie nepăsare, fie întunecare, fie nesimţire, să-L rugăm şi să-L implorăm pe Dumnezeu. 
Toţi avem patimile şi slăbiciunile noastre, dar pe cât ne stă în putinţă, să curăţim şi să facem să strălu­cească cugetarea noastră. „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne, întăreşte-ne, luminează-ne!” 
Şi oare Hristos nu ne va auzi? Da. Şi va spune: „Fiul meu se roagă, Mă roagă, căci ispititorul merge să-l ispitească. Hai să-l ajut, pentru că aleargă la ajutorul Meu”.
Sursa: Cuvinte din inimă / Stareţa Macrina Vassopoulos; trad.: ieroschim. Ştefan Nuţescu. - Bucureşti: Evanghelismos, 2015

Articole Asemănătoare
813

Să ne obişnuim să gândim fru­mos

Iubirea, spune Sfântul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Să ne obişnuim să gândim fru­mos, să ne obişnuim să alungăm gându­rile rele, să nu le credem. Şi atunci pu­tem deveni ucenici adevăraţi ai lui Hris­tos, pentru că El a zis: întru aceasta vor vedea oamenii că sunteţi ucenici ai Mei, dacă veţi avea […]

Articole postate de același autor
590

Când îţi vorbeşte omul, priveşte în sufletul său

Hristos n-a făcut niciodată vreo observaţie asupra trupului vreunui om. El nu a spus lui Zaheu: cât eşti de mic! Nici lui Iuda: cât eşti de urât! Nici slăbănogului: cât eşti de slab! Nici celui lepros: miroşi urât! Ci a comunicat neîntrerupt cu realitatea din oameni, în aceste cazuri sufletul vorbea sufletelor, vindeca şi ridica […]