Oare Hristos nu ne va auzi?

285
Când ne dăm seama că ne biruieşte un oarecare rău, fie mânie, fie curiozitate, fie nepăsare, fie întunecare, fie nesimţire, să-L rugăm şi să-L implorăm pe Dumnezeu. 
Toţi avem patimile şi slăbiciunile noastre, dar pe cât ne stă în putinţă, să curăţim şi să facem să strălu­cească cugetarea noastră. „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne, întăreşte-ne, luminează-ne!” 
Şi oare Hristos nu ne va auzi? Da. Şi va spune: „Fiul meu se roagă, Mă roagă, căci ispititorul merge să-l ispitească. Hai să-l ajut, pentru că aleargă la ajutorul Meu”.
Sursa: Cuvinte din inimă / Stareţa Macrina Vassopoulos; trad.: ieroschim. Ştefan Nuţescu. - Bucureşti: Evanghelismos, 2015

Articole Asemănătoare
288

Cea mai frumoasă predică…

Vreau să vă relatez o întâmplare. Într-o seară, cu mulți ani în urmă, când deja trecuse de ora unsprezece, m-a telefonat episcopul locului. El mi-a spus: «Părinte, sper că nu v-am trezit?» Desigur că mă trezise. El a continuat: «M-au telefonat de la spital. Trebuie să mergeți urgent să împătășiți un bolnav pe patul de […]

Articole postate de același autor
198

Să nu lăsăm mintea să hoinărească în timpul rugăciunii

Spuneau maicile din Mănăstirile Văratec şi Agapia că părintele Nicodim era un om de rugăciune. Se ruga în chilie cu mâinile înălţate spre cer, se ruga în biserică, se ruga pe cale, se ruga în pădure, permanent slăvea pe Dumnezeu. După ce-şi termina rugăciunea, deschidea uşa chiliei şi vorbea cu oamenii, spovedind şi mângâind pe […]