Închipuie-ți să ai avocat pe Maica Domnului!

„O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea!…”

1768

Îmi scrieţi cu entuziasm cum vi s-a arătat Maica Domnului şi cum v-aţi îndreptat acum pe calea de nădejde a credinţei. Fetiţa dumneavoastră zăcea cu febră puternică. Aţi convocat un consiliu de doctori. Aceştia au examinat-o pe fată şi s-au retras ca să se sfătuiască. Dumneavoastră trăgeaţi cu urechea, înfiorată, la convorbirea lor. Unul dintre ei a spus că ar fi salvator dacă bolnava ar transpira. Ceilalţi considerau că este prea târziu. De deznădejde, vă frângeaţi mâinile şi plângeaţi.

Deasupra patului copilei atârna icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Până atunci priveaţi acea icoană mai mult ca pe o podoabă, decât ca pe ceva de trebuinţă casei, însă în acel ceas al deznădejdii aţi îngenuncheat dintr-o dată înaintea icoanei şi, cu glasul sugrumat de plâns, aţi strigat către Născătoarea de Dumnezeu: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea! Tu ştii, Mamă a mamelor, cum e să ai un singur copil şi să îl pierzi. Şi tu L-ai văzut pe singurul tău Copil pe cruce. Mă rog ţie, milostiveşte-te de mine, păcătoasa, şi ajută-mi. Numai la tine nădăjduiesc acum. S-a terminat cu nădejdea mea în oameni. Lumea întreagă nu poate să-mi ajute. Numai tu, tu, scumpă Născătoare de Dumnezeu, poţi dacă vrei. Oare o singură mamă amărâtă ai mângâiat tu? Mângâie-mă şi pe mine, o, Sfântă Precistă!”.

După îndelungă rugă şi suspinare, aţi privit la icoană - şi aţi văzut lacrimi în ochii Născătoarei de Dumnezeu. La scurtă vreme după aceea, v-aţi dus la fiica dumneavoastră şi, iată, era tot o apă de transpiraţie! În dimineaţa următoare, s-a ridicat şi a mâncat şi, în scurt timp, s-a însănătoşit deplin.

Mulţumiri Sfintei Născătoare de Dumnezeu! Mulţumiri şi dumneavoastră pentru această înştiinţare. Credinţa noastră esteîntemeiată pe experienţă, nu pe cugetările şi teoriile din capul propriu. Şi pentru mine această trăire a dumneavoastră este deosebit de preţioasă.

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 134-135


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
11074

Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viaţa sfântă, viaţa lui Hristos…

Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, […]

Articole postate de același autor
982

Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană

Unii, când vin la biserică, spun: „Vreau să dau nişte bani pentru ca părinţelul să se roage pentru asta şi ailaltă” – plătesc şi pleacă. Dar aceşti oameni nu iau parte la rugăciune. Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană. Biserica este un loc unde mergi să trăieşti […]