Se spune că odată, doi buni prieteni şi-au stricat prietenia doar pentru că unul dintre ei nu a avut grijă de maşina celuilalt. Se pare că o luase cu împrumut ca să-şi rezolve o problemă şi dintr-o mică neatenţie a lovit-o de un stâlp.
În momentul în care acesta îi duse maşina prietenului său, cu promisiunea că o să se ocupe el de reparaţia acesteia, nu a avut parte de o reacţie pozitivă, din contră, prietenul său bun s-a comportat foarte urât cu el, jignindu-l şi strigându-i că prietenia lor nu mai există, “cum ai putut să-mi loveşti maşina, eu pentru asta ţi-am dat-o, nu ştii câţi bani am investit în ea?”. A încercat să îi explice că nu a avut această intenţie şi mai ales că a încercat să evite un copil care a ieşit brusc în stradă, însă nimic, nici o explicaţie şi nici suma de bani oferită nu l-au înduplecat pe acesta.
Până într-o zi când a primit o scrisoare de la cel mai bun prieten al său, prietenul care îi lovise maşina şi pe care l-a evitat aproape un an. Uimit, dar cuprins de curiozitate, decide să citească scrisoarea.
Bunul meu prieten,
Dacă citeşti aceste rânduri înseamnă că eu nu mai sunt. O boală grea m-a răpus. În ziua când ţi-am lovit maşina am aflat că sufăr de cancer şi că şansele la viaţă sunt foarte mici. Eram atât de supărat atunci, încât în momentul în care acel copil mi-a sărit în faţă, am intrat uşor cu maşina în stâlp. Bine că nu aveam viteză şi că am putut să evit acel copilaş. Am fost tare mâhnit că nu m-ai lăsat să te ajut, era greşeala mea pe care eu trebuia să o repar.
Îmi cer ietare dragul meu prieten pentru greşeala mea, îmi cer iertare că nu te-am mai căutat în tot acest timp dar am făcut-o din dorinţa de a-ţi respecta deciza şi de a nu te supăra mai tare. Ne ştim din copilărie şi pentru mine ai fost şi vei rămâne mai presus de prieten, vei rămâne fratele pe care nu l-am avut niciodată, de aceea îţi doresc o viaţă frumoasă şi plină de iubire, iar eu te voi veghea la fiecare pas!
Cu drag, prietenul tău!
Citind aceste rânduri şi-a dat seama că lacrimile deja picau una, câte una, lăsându-i urme pe obraz dar şi în suflet. Unde să se mai ducă şi cui să-i mai ceară el iertare pentru comportamentul său. Prietenul său l-a învăţat cea mai dură lecţie, cea a iertării şi a iubirii necondiţionate şi de atunci a avut grijă mai mult ca niciodată de cei din jurul său…
Viaţa e imprevizibilă, nu se ştie ce aduce, însă niciodată să nu puneţi preţ pe bunurile materiale mai mult decât pe sentimentele de iubire şi recunoştinţă faţă de cei dragi vouă…
Sursa: jurnalspiritual.eu
