O lecţie de viaţă…

9289

Se spune că odată, doi buni prieteni şi-au stricat prietenia doar pentru că unul dintre ei nu a avut grijă de maşina celuilalt. Se pare că o luase cu împrumut ca să-şi rezolve o problemă şi dintr-o mică neatenţie a lovit-o de un stâlp.

În momentul în care acesta îi duse maşina prietenului său, cu promisiunea că o să se ocupe el de reparaţia acesteia, nu a avut parte de o reacţie pozitivă, din contră, prietenul său bun s-a comportat foarte urât cu el, jignindu-l şi strigându-i că prietenia lor nu mai există, “cum ai putut să-mi loveşti maşina, eu pentru asta ţi-am dat-o, nu ştii câţi bani am investit în ea?”. A încercat să îi explice că nu a avut această intenţie şi mai ales că a încercat să evite un copil care a ieşit brusc în stradă, însă nimic, nici o explicaţie şi nici suma de bani oferită nu l-au înduplecat pe acesta.

Până într-o zi când a primit o scrisoare de la cel mai bun prieten al său, prietenul care îi lovise maşina şi pe care l-a evitat aproape un an. Uimit, dar cuprins de curiozitate, decide să citească scrisoarea.

Bunul meu prieten,

Dacă citeşti aceste rânduri înseamnă că eu nu mai sunt. O boală grea m-a răpus. În ziua când ţi-am lovit maşina am aflat că sufăr de cancer şi că şansele la viaţă sunt foarte mici. Eram atât de supărat atunci, încât în momentul în care acel copil mi-a sărit în faţă, am intrat uşor cu maşina în stâlp. Bine că nu aveam viteză şi că am putut să evit acel copilaş. Am fost tare mâhnit că nu m-ai lăsat să te ajut, era greşeala mea pe care eu trebuia să o repar. 
Îmi cer ietare dragul meu prieten pentru greşeala mea, îmi cer iertare că nu te-am mai căutat în tot acest timp dar am făcut-o din dorinţa de a-ţi respecta deciza şi de a nu te supăra mai tare. Ne ştim din copilărie şi pentru mine ai fost şi vei rămâne mai presus de prieten, vei rămâne fratele pe care nu l-am avut niciodată, de aceea îţi doresc o viaţă frumoasă şi plină de iubire, iar eu te voi veghea la fiecare pas!

Cu drag, prietenul tău!

Citind aceste rânduri şi-a dat seama că lacrimile deja picau una, câte una, lăsându-i urme pe obraz dar şi în suflet. Unde să se mai ducă şi cui să-i mai ceară el iertare pentru comportamentul său. Prietenul său l-a învăţat cea mai dură lecţie, cea a iertării şi a iubirii necondiţionate şi de atunci a avut grijă mai mult ca niciodată de cei din jurul său…

Viaţa e imprevizibilă, nu se ştie ce aduce, însă niciodată să nu puneţi preţ pe bunurile materiale mai mult decât pe sentimentele de iubire şi recunoştinţă faţă de cei dragi vouă…

Sursa: jurnalspiritual.eu


Articole Asemănătoare
322

Căinţa păcătosului

La marginea unui râu, un ţăran rău vroia cu orice chip să scape de câinele său, deşi acesta era un animal bun şi recunoscător. Luându-l în braţe, l-a aruncat în apă, crezând că animalul se va îneca şi astfel va scăpa de el. Însă bietul câine a înotat cu greu până la mal, după care […]

Articole postate de același autor
524

Faceți milă și veți afla milă! – predică la Duminica înfricoşătoarei judecăţi

Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc… (Matei 25, 34-35) A treia Evanghelie care ne pregăteşte pentru intrarea în Sfântul şi Marele Post, este cea de astăzi, a Judecăţii de apoi. Singur numele acesta este foarte înfricoşător. Dacă primele […]