Una dintre marile drame ale lumii moderne – nu mai avem răbdare cu nimic

192

Cred în valorile acestea ale răbdării la marginea Împărăției. Din nefericire, unii înțeleg că a te culca la marginea lanului abia semănat înseamnă a dormi pe tine. E vorba de odihnă, în sensul pe care îl are la Dumnezeu, Care după creație Se odihnește, Își oferă Sabatul Său în ziua a șaptea. Adică o odihnă creatoare. O odihnă care tot timpul funcționează și crește în răbdare.

Este, dacă vreți, odihna părinților care-și știu copiii bine așezați în camera de noapte și, la sfârșit, când sting lumina în toată casa, se așază și respiră ușurați, odihnindu-se și ei de greutatea unei zile. Sau, și mai mult: odihna tatălui care așteaptă să-i crească fiul sau odihna mamei care așteaptă să-i crească fiica sau, zic eu, odihna maturului care așteaptă să ajungă bunic.

Aceasta nu înseamnă că stă pe loc, ci își crește înăuntru toate valorile necesare, pentru ca atunci când se va întâlni cu next generation [generația următoare] din viața lor să fie dispuși să-i învețe și pe ei să aștepte cu răbdare să devină o generație următoare.

Cred că aceasta este una dintre marile drame ale lumii moderne, că nu mai avem răbdare cu nimic; că am transformat Împărăția lui Dumnezeu într-un fast-food de mâna a doua, încercând să găsim totul gata preparat. La Dumnezeu nu e așa.

Din Preot Constantin Necula, Alexandru Rusu, Farmacia de cuvinte, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 141


Articole Asemănătoare
1026

Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie

Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii. Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipeşte în lucrurile din afară şi nu se împrăştie în lume prin simţuri, se întoarce în sine […]

Articole postate de același autor
548

Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăinţei!

  – Vin oamenii să-şi mărturisească păcatele, dar nu-şi schimbă viaţa, nu se transformă. – Dacă nu se schimbă, nu-l împărtăşeşti imediat, dar de dezlegat îl dezlegi de păcate. Nu trebuie alungat. În ce priveşte căinţa, am să vă spun o istorioară. Când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar […]