N-avem ochi să ne vedem unii cu alții

7827

Cum vedeți cuvioșia voastră pașapoartele biometrice, e un semn al vremii de pe urmă?

Doamne, ferește! Eu atâta zic… Îi nevoie de rugăciune. Dacă lumea va birui dușmănia, Dumnezeu va face o minune și aiestea n-o să grăbească, o să mai întârzie.

Stii de ce au apărut aiestea? Pentru că n-avem ochi să ne vedem unii cu alții. Că așa spune Mântuitorul: vă urâți, și Eu vă urăsc, vă iubiți, și Eu vă iubesc.Că Dumnezeu e iubitor de oameni. Că spune așa: nu vrea moartea păcătosului, întoarnă-se și să fie viu.

E nevoie să ajungem la o iertare. Nu vezi, dacă într-o familie sunt patru, cinci, șase…n-au ochi să se vadă unul cu altul! Nu mai zic de celălalt, străin. Știi de ce? Că nu ne mărturisim din smerenie, să recunosc că am supărat pe bunul Dumnezeu. Fiecare așa ar trebui, să nu înșele pe celălalt, fiecare să lupte pentru dreptul lui, nu… va să zică eu vreau să iau dreptul meu și îl iau și pe al lui. Se supără Dumnezeu pentru treburile aiestea. Trebuie să fim așa cu milă.

Sursa: Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010


Articole Asemănătoare
363

De ce să fim trişti în post?

Din păcate, postul, sensul său adevărat, duhovnicesc, a fost denaturat de la o generaţie la alta, până când aproape că nu-l mai înţelege nimeni. A rămas doar ca atitudine a creştinilor practicanţi care frecventează consecvent biserica, dar, în majoritate, şi aceştia îl reduc la dimensiunea gastronomică. Este bun şi necesar, recomandabil şi medical! >Astăzi este […]

Articole postate de același autor
54

Porumbeii

„Au fost odată, începu părintele Fotis, doi vânzători de păsări care s-au urcat pe un munte și și-au pus capcanele acolo. Le-au întins şi-au plecat, iar când au venit a doua zi dimineaţa, ce să vadă!? Capcanele erau pline de porumbei sălbatici. Bietele păsări se zbăteau deznădăjduite încercând să scape, dar ochiurile plaselor erau foarte mici. În cele din urmă, porumbeii se ghemuiseră unul într-altul şi stăteau aşa, tremurând. -„Sunt numai oase şi piele, prăpădiţii! spuse […]