Lacrimile Fevroniei

939

S-au întâlnit pentru prima dată într-o caldă zi de primăvară.  El era frumos, înalt și spătos: se pare că la un asemenea bărbat a visat ea toată viața. Să te ascunzi după umerii lui de toate greutăţile vieţii şi să te simţi în pace şi siguranţă, ce poate fi mai bine? Ea era o tânără draguţă şi cochetă...

De fapt ei erau diametral opuşi unl altuia, el - tăcut, un pic timid şi chiar nesociabil, ea putea face cunoștință cu uşuriţă cu toţi oamenii pe care îi întâlnea în cale. Un alt impediment - era că ei aparțineau unor culturi şi tradiții religioase diferite, el - ortodox, ea -musulmancă.  În acel moment ea lucra în oraşul Kazan într-un magazin de telefonie mobilă. El era student, studia  designul şi mulţi ăi prevedeau succes în acest domeniu. Toți cunoscuții şi prietenii acestui cuplu se întrebau miraţi: ce poate să unească doi oameni atât de diferiți?! Ei nu-şi puneau asemenea întrebări, căci ştiau că le este bine împreună, celelelalte fiind mai puţin importante.

Povestea lor de dragoste a început minunat, dar apoi lucrurile au mers nu așa cum şi-ar fi dorit. După un timp, au căzut în păcatul curviei. Deşi ei nu considerau că au făcut un mare păcat, deoarece deja îşi făceau planuri comune de viitor şi erau de părerea că au petrecut suficient timp ţinându-se de mână.

În curând ea aflat că a rămas însărcinată, dar ca şi multe alte tinere de astăzi, a crezut că soluţia cea mai simplă şi mai corectă e să scape de această "problemă".  El s-a spus ferm: "Vom da naștere copilui!" .

Deoarece nu avea cum să tăinuiască la nesfrârşit, fata i-a povestit totul mamei.  Viitoarea bunică a jelit şi s-a tânguit o perioadă: "Am avut atât de mult grijă de tine! Am vrut atât de mult să te păstrezi curată! Cum ai putut?", dar în curând totul s-a liniştit şi au început să se pregătească pentru nunta ...

În noaptea dinaintea nuntii, mama ei s-a simţit rău. Au chemat o ambulanță. Medicii au constatat un infarct miocardic. Mama a fost de urgenţă internată la spital. Restul nopții mireasa nu a mai dormit, plângând în pernă. Cum să rămână într-o astfel de zi importantă fără mamă? La nunta, ea se simţea ca o orfană, de parcă nici nu avea tată și mamă": mama internată la spital, iar tatăl, retrânid şi înecându-şi amarul, s-a îmbătat aşa de tare, că nu mai reacționa la cele din jur.  Oaspeţii strigau: "Amar!" şi biata mireasa de parcă simţea cu tot sufletul cum acest amar s-a cuibărit în inima ei.

Într-o seară caldă din luna aprilie, pe lume a venit un băieţel, rodul dragostei lor, însă odată cu copilul, în familie au venit problemele şi neînţelegerile. El nu o înțelege pe ea, ea nu prea avea timp să se gândească la problemele lui, ei discutau tot mai rar şi se certau tot mai des. Situaţia se complica şi prin faptul că erau nevoiţi să locuiască cu părinții ei.

La un moment dat, tânăra mămică a decis că nu mai vrea să rabde această situaţie tensionată și a depus actele pentru divorț. Fiul lor abia împlinise între timp un anişor. 

De fapt divorţul a fost o decizie spontană, ea pur şi simplu obosise de problemele şi greutăţile vieţii. Astfel nu s-a gândit prea mult nici la copil, nici la soţ, pur şi simplu a decis în sinea ei că sigur viaţa îi va scoate în cale un prinț pe cal alb ... Și-a schimbat numărul de telefon, și a început să-şi căute un loc de muncă, încercând mereu să fie veselă şi cu zâmbetul pe buze, vrând parcă să arate tuturor că viaţa merge înainte şi ea se simte bine şi aşa....

Șase luni mai târziu, el a reapărut. A venit să-şi vadă fiul. Nu se aştepta, dar ea era foarte fericită să-l vadă...

Au început să se întâlnească din nou, ca pe vremuri, să meragă la cinema, la cafenea ... În curând el a trebuit să se mute într-un alt orăşel mai mic şi după părerea ei fără vreo perspectivă. Ea lucra în Kazan. Astfel nu puteau să se vadă prea des. El a încercat să o convingă să-şi refacă familia, să trăiască împreună, de data aceasta separat de părinţi. Ea a refuzat. Cum ea, fată de oraș mare, să locuiască într-un orăşel de provincie"?!

Într-o noapte fierbinte din luna mai a decedat tatăl ei. Tatăl, pe care l-a iubit nespus de mult şi care toată viaţa a iubit-o şi a răsfăţat-o. Fără să-şi dea seama ce face, ea i-a format numărul şi i-a spus doar atât: «Trebuie să fii aici, a murit tata!».

În câteva ore, l-a întâmpinat în pragul casei El nu a încercat să o consoleze sau să-i spună ceva, a fost alături...pentru ea această prezenţă a fost salvatoare.

După două luni s-au mutat toţi trei în garsoniera lui. Dumnezeu le-a mai oferit o şansă de a fi împreună şi de a fi fericiţi. Ceilalţi afirmau că e imposibil să refaci o relaţie care nu a mers din prima, dar ce contează părerea altora când eşti fericit şi împlinit.

La sfatul unui preot, au hotărât să se căsătorească, dar pentru a face acest lucru ea trebuia iniţial să accepte Sfântul Botez. La început îi părea pur şi simplu imposibil să abandoneze tradiția şi cultura religioasă în care a crescut. I-a fost greu, dar ea a decis că le va depăşi pe toate. Pentru el, pentru fiul lor, de dragul familiei.

După ce s-au cununat, ea aflat că este din nou însărcinată. El era foarte bucuros, considerând că acum vor avea o familie şi mai frumoasă şi mai fericită. Ea era de ală părere: mai voia să termine studiile la universitate, și tocmai acum o aşa “surpriză” ... Ce vor spune prietenele ei din Kazan? Ele se veselesc şi se distrează și nici nu se gândesc la copiii, iar ea în curând va mai naşte un copilaş? Gândul despre un eventual avort i s-a părut salvator. El însă s-a împotrivit. În familie din nou au început certurile şi neînţelegerile ... Ea s-a convins că lui nu-i pasă nici de problemele şi nici de studiile pe care plănuia să să le termine şi astfel, a doua zi a adunat toate analizele necesare şi în aceeaşi zi a omorât copilul ei nenăscut.

Ea nu este o mamă, ci o ucigaşă, și nu există nici o justificare pentru ea! Să omori o fiinţă neajutorată ...să mergi împotriva naturii, împotriva voii lui Dumnezeu.

El a crezut că nu va putea s-o ierte, durerea din sufletul lui era prea puternică. La cuvintele lui de ură şi dispreţ, ea nu a răspuns, şi-a împachetat lucrurile, a luat copilul și s-a întors la mama ei.

După ce au trăit separat circa două săptămâni, ei au înţeles că nu mai pot fi departe unul de altul. El i-a adus înapoi, convenind că de acum înainte copii vor fi cea mai mare bucurie din viaţa lor, şi nu problemele, pentru care trebuie găsite soluţii.

În casa lor exista o icoană minunată a Sfinţilor Petru şi Fevronia. Într-o seară el a îngenunchiat în faţa ei la rugăciune, a privit icoana şi a observat că din ochii sfintei au început să curgă lacrimi, picături de mir....Doamne, ce minune! În casă lor o icoană a început să izvorască mir! Dumnezeu le-a arătat că El este aici, este alături de ei.

Au început să plângă amândoi, iar printre lacrimi ei îşi zâmbeau prvind cu dragoste unul la altul. Cum de a fost atât de milostiv Dumnezeu şi le-a trimis o asemenea minune! Ea a înţeles de ce Sfânta Fevronia a începutsă plângă: păcatul avortului rămânea un păcat grav pe conştiinţa ei...

Iată aşa, în mod diferit, oamenii îşi găsesc calea către Dumnezeu, cineva mergând pe o cale mai dreaptă şi mai sigură, cineva căzând, dar ridicându-se în speranţa iertării şi vindecării...

Din Sfinţii Petru şi Fevronia din Murom- Apărătorii familiei, dragostei și fidelității, Traducere de Natalia Lozan, Ed.ORTODOXIA, Bucureşti 2016, p. 94-99


Articole Asemănătoare
132

Cine nu știe că sfinții sunt persoane vii?

Când cineva ne respinge sau este supărat pe noi, ne apropiem de el, îl întrebăm de ce e supărat, nu cumva are ceva cu noi, îi facem un dar ca să-l îmbunăm, să-l înveselim, urmărim ce vrea ca să ne iubească mai mult sau ca să-l iubim; și este un om muritor, poate chiar păcătos. […]

Articole postate de același autor
410

Nu ştiu să iubesc…

Nu ştiu să iubesc…E un adevăr pe care trebuie să-l accept, pentru ca să pot face şi careva paşi pentru a schimba starea lucrurilor. Desigur că sunt în viaţa mea persoane care îmi sunt dragi şi fericirea cărora este foarte importantă pentru mine, dar chiar şi în cazul lor simt că aş putea face mult […]



Urmăriți-ne pe Facebook!