Să încetăm cu văicărelile muierești! Pe Hristos, măi, pe Hristos să-L iubim cu putere, cu dragoste dumnezeiască! Fericit monahul care a învățat să-i iubească pe toți și nu cere altora să-l iubească și nici nu-i pasă dacă alții-l iubesc ori ba. Tu iubește-i pe toți în taină și roagă-te înlăuntrul tău. Varsă peste toți iubirea ta. Și va veni un timp când vei iubi fără să te silești Și vei simți că toți te iubesc. Un cântec lumesc spune:
,,Nu-mi cere să te iubesc,
Căci iubirea nu se cere,
Ci ea singură se naște
În frunzișul inimii”.
Interpretați-l duhovnicește. Tu revarsă, în chip firesc, din inima ta, iubirea lui Hristos. Unii monahi, mai cu seamă femei, obișnuiesc a spune: ,,Mă iubești?” ,,De ce nu mă iubești?”…Cât de departe sunt aceste vorbe de iubirea lui Hristos! Sărăcie, sărăcie duhovnicească…
Să nu-ți pese niciodată dacă ceilalți te iubesc. Tu revarsă iubirea lui Hristos peste toți și atunci va veni în chip tainic, o schimbare. Aceasta este cea mai bună misiune. Împlinește-o și comunică-mi rezultatele!
Din Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 29-30
