Dacă raţiunea îţi spune că nu e bine să te îndrăgosteşti de cineva, e bine să te laşi ghidat de inimă?
Iată „trihotonismul” gândirii intelectualului! Frate, raţiunea locuieşte în inimă, să vă intre bine în cap! În cap locuieşte creierul. În creier locuiesc chimiile raţiunii, dar nu raţiunea. Întotdeauna să faceţi ceea ce vă dă Dumnezeu să împliniţi. Nu vă mai ghidaţi nici după inimă, nici după raţiune.
Voia lui Dumnezeu vă transmite toate semnalele, semnele şi mesajele prin care să vă spună ce aveţi de făcut. Cu o singură condiţie! Ţineţi minte jocul din copilărie, care v-aţi mai jucat, şi n-aţi ajuns direct doctori: Deschide urechea bine, să vedem ghiceşti ori ba, cine te-a strigat pe nume, hai ghiceşte nu mai sta…
Şi te strigă Domnul: Ioane! Ce zici? Că Ion e cu căştile în urechi, merge pe stradă şi dă din cap, zici că e Bilică ăla de la maşină cu arcul în el băgat. Cum să-L audă ăsta pe Dumnezeu? Mă iertaţi că vă întreb… Cum să înţeleagă Cecilia că o iubeşte Ionel, dacă ea toată ziua este atât de uimită de ea în oglindă? Îşi mai pune o pleoapă, şi-o mai dă jos, îşi mai pune o unghie, îşi dă jos unghia, îşi pune o perucă, că nu-i stă bine părul… şi-o mai dă jos, uneori şi părul… Adică, ştiţi, când eşti prea preocupat de tine, Dumnezeu nu mai are unde să mai dea semnele…
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism în vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 123-124
