Folosește vremea. De ce mâine?! Așa au pierdut dragostea veșniciei multe suflete care amânau și credeau că le este îngăduit orice. Și credeau că moartea nu-i paște și pe dânșii și așa cum spune Sfântul Grigore: „Osânditul moare în toată clipa, fără de a fi mort însă vreodată, dat flăcărilor răzbunatoare pururea va tot muri”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 51)
Vremea de luptă are o clipă de mare cumpănă, şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinţă de “Doamne Iisuse…”, i se întâmplă că încuviinţează momeala vrăjmaşului. Aici e graniţa între lupta după lege şi căderea în fărădelege. Deci, mintea căzută în hotarul fărădelegii, dă încuviinţarea ei voinţei, căreia încă-i suflă vicleanul boarea ameţirii. […]
Gheronda, adeseori mirenii întreabă cum să se obişnuiască să se roage. – Uite, mai demult, unii care voiau să devină monahi şi aveau un caracter aspru, mergeau şi se nevoiau pe stânci abrupte, în peşteri, în mormintele închinătorilor la idoli sau în locuinţele demonilor. Acolo treceau printr-o mulţime de primejdii – se temeau ca nu […]
