Folosește vremea. De ce mâine?! Așa au pierdut dragostea veșniciei multe suflete care amânau și credeau că le este îngăduit orice. Și credeau că moartea nu-i paște și pe dânșii și așa cum spune Sfântul Grigore: „Osânditul moare în toată clipa, fără de a fi mort însă vreodată, dat flăcărilor răzbunatoare pururea va tot muri”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 51)
Nu plânge! Cu aceste cuvinte Mântuitorul i s-a adresat văduvei, pe care a întâlnit-o într-o procesiune funerară -văduvei, care-și îngropa unicul ei fiu. Cândva ea și-a îngropat soțul, iar acum își lua rămas bun de la acel care îi era unica speranță, iubire și bucurie (Luca 7: 11-17). E groaznic să-i pierzi pe cei dragi […]
Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, […]
