Un sfânt episcop, când ieșea pe ușile împărătești să împărtășească poporul, vedea cum se apropiau unii oameni cu feţele întunecate. Aceștia, imediat ce primeau nemuritoarele Taine, nu erau înghiţite și ardeau singure.
Alţii însă, se apropiau cu feţele luminate și îmbrăcaţi în veșminte albe și primeau Trupul și Sângele Domnului cu evlavie. Pe aceștia, Sfânta Împărtășanie îi lumina încă și mai mult.
Astfel, episcopul s-a rugat Domnului să îi explice această taină. Atunci, un înger al Domnului i s-a arătat și i-a spus:
- „Aceia care sunt curaţi, drepţi și evlavioși și vin să se împărtășească, au feţele luminate și veșminte albe. Aceștia se apropie cu conștiinţa împăcată și, de aceea, îi acoperă harul divin. Iar ceilalţi, care se arată întunecaţi, sunt adânciţi în prăpastia păcatelor. Cei care sunt întunecaţi la faţă sunt nedrepţi și necredincioși. Aceștia nu numai că nu se miluiesc, ci vor fi pedepsiţi pentru că au curajul să se apropie de Sfintele Taine cu conștiinţa încărcată, fără pocăinţă”.
De atunci, episcopul a predicat pocăinţa turmei lui și împiedica pe cei nevrednici să se împărtășească.
“Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii” ed. Egumenița, an. 2010, p. 98
