Evoluția bisericii și relațiile cu statul de la declararea independenței Republicii Moldova

268

 

Creștinismul constituie un simbol al identității noastre etnice și religioase. Cu certitudine putem afirma că ne-am născut creștini, fiind încreștinați încă din veacul apostolic de căte un ucenic direct al Mântuitorului – Sfântul Apostol Andrei.

Așezarea geografică între Prut și Nistru este factorul ce a favorizat opera de creștinare și de menținere a credinței ortodoxe.

De rând cu aceste avantaje, în timp acest teritoriu a fost influențat de către diverse culturi, fiind în vizorul unor politici și interese imperiale.

Acum un sfert de veac acest pământ își declară independența și încearcă să se afirme ca un stat aparte. Acesta este și vectorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, care trăiește o perioadă de-a dreptul ”de aur”.

Sunt construite și renovate sute de locașe sfinte, crește considerabil numărul clerului bisericesc, încât de la circa 200 de parohii și slujitori după perioada sovietică, astăzi avem 1348 de biserici, 56 de mănăstiri şi schituri și circa 1600 de slujitori, care au întinerit, consolidat și fortificat Biserica Ortodoxă din acest spațiu. Pe lângă Eparhia Chişinăului au mai fost infiinţate încă cinci eparhii, având în frunte episcopii lor titulari. Astfel, astăzi cele şase eparhii din Republică formează Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove.

Începând cu anul 1991 se înființează primele instituții teologice, încercându-se revenirea la învățământul teologico-religios din perioada interbelică. Constatăm că în acest an se împlinesc 90 de ani de la înființarea primei instituții de învățământ superior din Basarabia -  Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău, ca filială a Universității din Iași. Prin aceasta se reconfirmă rolul și poziționarea Bisericii în dezvoltarea societății, conștientizându-se realitatea că această instituție este mama atâtor instituții sociale din zilele noastre.

Redeschiderea Facultății de Teologie a fost primul pas în pregătirea profesională a viitorilor slujitori, iar de rând cu aceasta în scurt timp apar școli seminariale și de dascăli pe lângă mănăstirile Căpriana, Chițcani, Curchi, Chiștelnița, Hagimus, Suruceni, Hârbovăț, Zăbriceni, Edineţ, Tiraspol şi Ungheni. Peste o mie de teologi au fost formați în școlile autohtone și circa 500 peste hotarele țării, în special în România, Ucraina, Rusia, Grecia, Bulgaria.

12 persoane au susținut tezele de doctorat în domeniul teologiei, majoritatea dintre ei implicându-se în activitatea didactică și administrativă a Bisericii. Iată câteva nume: prot. Vadim Cheibaș, prot. Victor Mihalaș, prot. Eugen Onicov, prot. Veaceslav Ciorbă, prot. Octavian Moşin, cercet. Romeo Cemârtan ș.a.

Potrivit hotărârii de Guvern a RM nr. 199 din 13.03.2013 cu privire la aprobarea Nomenclatorului specialităților științifice, se regăsește Religia și Teologia, iar absolvenții instituțiilor duhovnicești își pot recunoaște diplomele.

Deși a crescut considerabil numărul sfintelor locașe și a celor care propovăduiesc învățătura creștină, ne confruntăm cu diverse probleme. Societatea noastră, însetată de libertate, de revenire la propriul grai, tradiții, credință, s-a dovedit a fi una influențată ideologic de regimul ateu.

Acest lucru l-am resimțit la aspectul spiritualității, încât o bună parte a populației manifestă o credință formalistă, bazată doar pe acte cultice, fiind profană în învățătura și morala creștină.

Deși sondajele sociologice sunt destul de optimiste, cea mai credibilă instituție fiind Biserica, variind între 70-90 la sută, procentajul celor care sunt creștini practicanți nu depășește 15-20%. Reiese că glasul Bisericii nu mai are impactul de altădată.

Bunăoară, dacă conducerea Bisericii se expune public într-o problemă sau alta, nu toată lumea ia în serios această poziție. Paradoxal, nu toată societatea creștină este de acord cu învățătura Bisericii despre avort, eutanasie, clonare, pedeapsă cu moarte etc.

Conștientizând această tristă realitate, intensificăm activitatea de catehizare a Bisericii. Lucru mai puțin înfăptuit în primii ani după perioada sovietică, când Biserica abia reînvia din ruine, având alte probleme prioritare: (re)construcția de biserici și mănăstiri, identificarea de slujitori și cântăreți, tipărirea cărților de slujbă ș.a.

Astăzi inițiem și recomandăm cursuri de catehizare pentru tinerii ce urmează să primească Sf. Cununie, precum și înaintea oficierii Sf. Botez pentru părinți și nași.

În jumătate din parohiile Mitropoliei noastre activează școli duminicale, în unele s-au deschis centre de zi pentru copii și bătrâni, propovăduindu-se cuvântul Domnului.

În ultimii douăzi și cinci de ani au ieșit de sub tipar peste două mii de titluri de cărți: de cult, religioase și chiar teologice. Pe lângă o treime din parohii există biblioteci, iar acum trei ani s-a deschis o Bibliotecă de carte religioasă în cadrul USM, ce numără peste 10000 de titluri și are peste 500 de abonați.

Spectrul de activități al Bisericii nu se limitează în exclusivitate la oficierea serviciilor divine, stabilindu-se parteneriate cu administrațiile publice locale, cu diverse instituții culturale, de tineret, de asistență socială etc.

Tradițional, de Nașterea Domnului și de Sf. Paști, se organizează la nivel republican și în fiecare centru raional festivaluri de cântece religioase, concursuri de desene și poezii. La alte praznice mai importante se organizează ateliere de creație, seminare, concursuri, pelerinaje, etc. Toate acestea sunt organizate și coordoonate de către eparhii, protopopiate și administrațiile publice locale.  

Practic toate cimitirele sunt în grija parohiilor, monumentele ocrotite de stat cu menire cultică sunt gestionate de către comunități religioase sau obști monahale.

S-a stabilit un parteneriat aparte cu Ministrerul Culturii, găsindu-se modalități de conservare și menținere a patrimoniului eclezial. Contingentul bisericesc, în gestiunea căruia sunt monumente ocrotite de stat, este instruit în cadrul seminarelor anuale ce se desfășoară cu specialiști din domeniu.

Prin implicarea autorităților centrale din stat și cu susținerea masivă a credincioșilor din țară s-a reușit renovarea capitală a mănăstirilor Căpriana, Curchi, Hâncu, dar și a altor așezăminte monastice din țară.

În ultimul deceniu parteneriatul între Stat și Biserică este unul mai evident, prin semnarea unor acorduri de colaborare între ministere și direcția mitropolitană.

Cea mai intensă este activitatea pastorală în Ministerele Apărării, Justiției și Afacerilor Interne. Au fost instruiți peste o sută de slujitori, care își desfășoară activitatea în calitate de preoți capelani în structurile sus-menționate. Practic fiecare unitate militară, penitenciar sau subdiviziune a acestor ministere dispune de o capelă sau cameră de rugăciune și este numit un preot responsabil de activitatea misionar-pastorală. Preoții capelani sunt implicați în diverse proiecte din domeniu și periodic urmează stagieri.

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a semnat un memorandum cu Mitropolia, încercându-se ajutorarea păturilor socialmente-vulnerabile și implicarea Bisericii în mai multe proiecte de asistență socială.

De mai mulți ani dau roade inițiativele Direcției pentru protecția drepturilor copilului, organizându-se pelerinaje, caravane, concursuri și alte măsuri cu copiii din centrele de plasament și de zi, precum și cu cei din familii nevoiașe.

În vizorul Bisericii sunt bătrânii și azilurile, care sunt susținute din donațiile credincioșilor.

Din anul 1995 am insistat pentru a fi introdusă în instituțiile preuniversitare Religia, ca din anul 2010 aceasta să fie implementată ca disciplină școlară opțională. Astfel, de rând cu slujitorii sunt pregătiți și profesori la această disciplină. Doar în utimii doi ani în cadrul Institutului de Științe ale Educației au urmat cursurile de formare continuă circa 170 de profesori și slujitori.

Contingentul bisericesc este format nu doar în școli teologice, dar și în instituții laice. Astfel, de rând cu slujirea, circa o treime din clerici îmbrățișează alte domenii de activitate: medicină, pedagogie, asistență socială etc. Au fost create programe de masterat cu caracter creștin, regăsindu-se clerici, preotese și oameni evlavioși, care vor să cunoască mai multe din domeniul spiritualității, concomitent specializându-se în filologie, istorie și psiho-pedagogie.

Biserica vrea să fie un aliat al statului în luarea unor decizii, în educația și promovarea valorilor, în depășirea unor crize, în stabilirea parteneriatelor multidisciplinare.

Biserica participă activ la implementarea unor programe la nivel național și internațional legate de migrație, combaterea violenței și traficului de ființe umane, prevenirea tuberculozei, HIV/SIDA, susținerea persoanelor ce suferă de cancer și alte boli incurabile.

Acestea sunt doar câteva aspecte ale implicării Bisericii în viața socială. Or, în Biserică se cresc și se educă, în primul rând, buni cetățeni ai acestui neam, iar învățătura ei este una socială și în duhul moralei pe care o trăiește.

Deși Biserica este o instituție care conform cadrului legal activează în afara instituțiilor statale, se identifică noi punți de colaborare cu diverse instituții sau grupuri de oameni. Biserica mereu a avut, mai întâi, sensul de colectivitate, decât cel de edificiu sacru. Deci, Biserica include o parte a societății și încearcă să cultive identitatea de sine, colegialitatea, armonia și dragostea între oameni.

Deschiderea spre noua societate, credem că-i va permite Bisericii să se reafirme în conștiința cât mai multor oameni ca o instituție divino-umană și nu un SRL sau alt tip de organizație pur umană.

Biserica este locul unde veşnicia încorporează timpul acestui veac, încercând să sfinţească istoria. Biserica este atât o realitate duhovnicească, mistică, cât şi o realitate instituţională, socială, care nu şi-a pierdut simţul istoric.

Deși întreaga lume ortodoxă, și nu doar, trăiește cumva nostalgia ”modelului bizantin”, în care era o simfonie între Stat și Biserică, nădăjduim că putem ajunge la aceleași relații și armonii în societatea contemporană.

Biserica nu vrea să-și revendice sarcini care îi depăşesc atribuţiile și nu va înstitui cenzura pentru unele acţiuni politico-economice ale Statului, dar nici nu poate fi indiferentă la ceea ce se întâmplă în viața statului.

Urmează să ne uităm la fiecare om ca cetăţean şi credincios, ca o valoare unică și irepetabilă în lumea aceasta. Să înțelegem că avem o societate divizată pe politici și interese, că o parte din cetățenii acestui stat sunt contaminați de alte idei și concepte de viață, cu toate acestea ne poate uni doar un singur lucru – dragostea. Doar în duhul iubirii ne putem consolida eforturile și doar acest duh al lui Hristos mereu a zidit relații sincere și curate, a adus pacea, a luminat cugetele ș.a.m.d.

Iar pentru ca acest lucru să fie realizabil, raportat la realitățile în care trăim, urmează să prețuim ceea ce ne este comun, să vedem doar ceea ce ne unește, ne face puternici și de folos celor din jur, iar de rând cu toate cele lumești să începem a privi și spre cer.

ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1.Arhiva Mitropoliei Moldovei (anii 1989-2016).

  1. Biserica Ortodoxă din interfluviul pruto-nistrean (1813-2013): Simpozion ştiinţific internaţional, 14-15 octombrie 2013 / coord.: Octavian Moşin, Ion Gumenâi. – Chişinău: Cuvîntul-ABC, 2013. – 609 p. – ISBN 978-9975-4496-4-9
  2. Branişte, Ene., Braniște, Ecaterina. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Caransebeş: Editura Diecezană, 2001. 559 p. ISBN 973-97569-7-2.
  3. Lisnic, Ioan. Povăţuiri de învăţătură ortodoxă. – Chişinău : Labirint, 2011. – 203 p. – [Cu prilejul aniversării a 10 ani de la fondarea publicaţiei periodice „Altarul Credinţei”]. – ISBN 978-9975-948-24-1.
  4. Moşin, Octavian, Ciurac, Ana. Implicarea Bisericii Ortodoxe în depăşirea problemelor sociale : Ghid de aplicare practică pentru slujitori şi teologi. – Chişinău : [s.n.], 2009. –99 p. – Bibliogr.: p. 89-90 şi în notele de subsol. – ISBN 978-9975-9559-9-7.
  5. Republica Moldova: [enciclopedie]: ediţie consacrată împlinirii a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc. Chişinău: Enciclopedia Moldovei, 2009. 736 p. ISBN 978-9975-9520-0-2.

     -religia și biserica p. 622-637.

  1. Tihonov, Ludmila. Politica Statului Sovietic faţă de confesiunile religioase din R.S.S. Moldovenească (1944-1965): Teză de doctor. – Chișinău, 2000. – 156 p.

Articole Asemănătoare
1660

Povestea unei foste rockerițe care a fost la un pas de sinucidere

Mărturia unei tinere smulsă din mrejele morții Maria Chirilescu are 21 de ani şi a crescut în satul Pângăraţi din judeţul Neamţ. La câţiva metri de casa ei se află o biserică ce poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. La zece minute de mers pe jos se află Mănăstirea Pângăraţi. Din acest motiv, duhovnicul […]

Articole postate de același autor
388

Alături de tinerii din protopopiatul Ialoveni

  În ziua de 13 aprilie 2016, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove și cu purtarea de grijă a Protoiereului Mitrofor Anatolie Stefanov, Protopop al circumscripției Ialoveni, au avut loc un șir de activități în rândul tinerilor din acest protopopiat. În dimineața zilei, activitatea ce urma să aibă loc, a […]