Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui. (Ps. 150,1)
În prima Duminică după Cincizecime, a Tuturor Sfinţilor, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Biserica "Întâmpinarea Domnului", USM a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu preotul paroh, Octavian Moşin.
În cuvîntul său de învățătură, părintele Octavian a vorbit despre faptul că sfinţii au fost oamenii care, după ce L-au cunoscut pe Mântuitorul, L-au mărturisit prin viaţa de fiecare zi cu tot sufletul lor, cu toată inima. Sfinţii au pus iubirea de Dumnezeu mai presus decât iubirea de tată, de mamă, de fiu, decât iubirea de avere, decât iubirea de lumea aceasta. Marea diferenţă între sfinţi şi noi este că ei, cunoscând adevărul despre Hristos nu au mai putut trăi ca altădată. Viaţa lor a devenit alta, plină de lumină şi bucurie, dar totodată şi plină de jerfire şi dăruire. Ei şi-au luat propria cruce, pentru ca să urmeze calea crucii Mântuitorului. Viaţa lor, în orice împrejurare, a fost Evanghelia trăită.
Sfinţii, spre desoasebire de noi aveau darul rugăciunii inimii, darul lacrimilor, al tăcerii duhovniceşti, al smereniei şi desigur darul desăvârşitei iubiri spre care ar trebui să tindă fiecare din noi.
Să nu socotim sfinţenia vieţii ca un vârf de munte cu neputinţă de a-l urca, dacă vom dori, cu dăruire şi rugăciune, cu ajutorul harului, vom reuşi să vedem cât este de bun Dumnezeu. Să nu ne lăsăm răpiţi de ademenirile şi păcatele lumii, ci să luăm pildă de viaţă de la sfinţi, care sunt prietenii Lui Dumnezeu, dar şi mijlocitorii şi rugătorii noştri.
„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmi 15, 3).
