Despre credinţa vie – Gânduri la Duminica vindecării slugii sutaşului din Capernaum

840

Bunul Dumnezeu a venit pe pământ nu doar pentru a ne mântui şi a ne răscumpăra din robia păcatului. El s-a făcut Om pentru ca să ne fie aproape şi accesibil fiecăruia. El intra în casele oamenilor, sta împreună cu ei la masă, se atingea de ei şi ei puteau să-l atingă, să-I atingă hainele şi prin această comunicare cu Omul cel vazut, primeau ajutor de la Dumnezeu cel nevăzut.

Dar şi înălţându-se la Cer, Dumnezeu ne-a lăsat posibilitatea comunicării vii. El a promis că va rămâne mereu printre cei, care se vor aduna în numele Lui. Şi iată că avem posibilitatea să scriem un pomelnic pentru sănătatea sau pomenirea celor adormiţi, pentru ca el să fie citit în faţa altarului de un slujitor. Noi folosim prescura, ulieiul sfinţit şi aghiasma, pe care Dumnezeu le-a sfinţit şi înzestrat cu harul său. Noi slujim molebene în faţa sfintei Sale înfăţişări, primim binecuvântare de la preot.

Dar totodată trebuie să ţinem minte că Dumnezeu este aici, alături, şi Însuşi ne trimite ajutorul prin mâna Sa invizibilă. Şi deşi El ne-a lăsat pentru folosul nostru întregul ciclu bisericesc, dar şi El ne poate ajuta mereu fără orice mijlocitor vizibil. Uneori, nu doar de un cuvânt al nostru e suficient, dar chiar şi de un gând. Acest lucru ar trebui să-l memorăm, căci suntem un popor creştin şi încercăm să ducem un mod de viaţă pe potrivă.

Iar Evanghelia din această duminică ne aduce exemplul unui om, educat într-o ţară cu tradiţii păgâne. Acesta este sutaşul din Capernaum. El s-a apropiat de Hristos, şi fără ca să ceară nimic i-a zis:”Doamne, Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumpli.” Dumnezeu şi-a expus dorinţa de a merge şi a-l vedea şi atunci a auzit surprins:”Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea..”

Dumnezeu s-a mirat întâlnid o asemenea credinţă vie, la cineva care nu a fost crescut în această credinţă. O credinţă care şi pentru mulţi dintre noi pare greu de atins. Căci astăzi mulţi dintre cei care de ani buni merg la biserică, citesc literatură duhovnicească şi nu sunt străini de învăţătura Bisericii, caută ajutorul nu într-un gând sincer către Dumnezeu sau într-o rugăciune cu durere către Cel care mereu e gata să-I asculte, ci într-un ajutor rapid şi magic pe care îl caută insistent.

Fraţilor, Dumnezeu este şi va fi pururea printre noi. El bate la uşa fiecăruia, nu o face insitent, dar cel care vrea să lase macar pentru puţin timp grijile şi problemele vieţii, va fi în stare să audă şi să înţeleagă tot ajutorul, toată grija primită din partea Lui Dumnezeu, atât în viaţa sa, cât şi în a celor dragi. Dumnezeu nu are nevoie neapărat să stăm ore în şir citind rugăciuni şi acatiste, ci are nevoie de o inimă care sincer îl caută şi vrea să-L primească. Iar când noi facem paşii pentru realizarea acestei lucrări atunci şi în suspin, şi un gând sunt imediat auzite de Domnul.

Dă-ne, Doamne, duhul acestei credinţe a sutaşului în toată vremea, ca odată cu aceasta să primim şi u­ni­rea cu Tine, să moştenim viaţa care nu se sfârşeşte. Dă-ne să Te căutăm toate zilele cu dragoste neîn­ce­­tată şi veşnică. Amin!

Episcop Ioan (Moşneguţu)


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1348

Să aibă nume de înger și să fie ateu?!

În urmă cu câțiva ani s-a apropiat de mine un tânăr student. Cu multă șovăială, dar și cu tensiunea lăuntrică a unui căutător plin de pretenții, mi-a declarat că este un ateu, care însă și-ar dori să creadă, dar nu putea. De ani de zile se străduia și căuta, dar fără nici un rezultat. A […]

Articole postate de același autor
368

Gânduri la Evanghelia Învierii fiului văduvei din Nain

Nu plânge! Cu aceste cuvinte Mântuitorul i s-a adresat văduvei, pe care a întâlnit-o într-o procesiune funerară -văduvei, care-și îngropa unicul ei fiu. Cândva ea și-a îngropat soțul, iar acum își lua rămas bun de la acel care îi era unica speranță, iubire și bucurie (Luca 7: 11-17). E groaznic să-i pierzi pe cei dragi […]