De la oamenii care se numesc creștini, putem adesea auzi niște afirmații greșite precum că ei pot trăi și fără Biserică și Dumnezeu pe toți îi mîntuiește. Înțeleg oare acești oameni cum și în ce mod Dumnezeu mînuiește, sau ce este Biserica?
Atunci cînd vorbim despre mîntuire- ne referim la ceva ce ține de nepămîntesc. Procesul mîntuirii noastre nu este ceva clar pentru noi. Știm doar, că mîntuirea- este ca o salvare pe care Dumnezeu, cel care s-a întrupat și a devenit Om, să ne ofere posibilitatea de a deveni dumnezei prin har și să tocmească calea mîntuirii pe care a ales-o pentru noi.
Este evident, că o parte integrantă a acestui drum către mîntuire este insituția Bisericii. Nu în zadar, auzim la Biserică cuvintele care mărturisesc faptul că însuși Hristos a sfințit-o cu sfînt sîngele său. Dacă nu am fi avut nevoie de Biserică, Dumnezeu nu ar fi lăsat-o, ca un loc și mijloc pentru mîntuire. Nu în zadar sf. Ciprian de Cartagina a zis: ,,Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată”.
În zilele noastre, a apărut o modă de a nega Biserica. A devenit actual să auzim despre cutare că este botezat, se duce din cînd în cînd la Biserică, pune o lumînare, dar iată preoții și episcopii sînt așa și pe dincolo, și nu-i poate accepta, refuzînd în întregime Biserica lui Hristos. O astfel de gîndire- este o ignoranță totală. Astfel de oameni nu au citit niciodată Evanghelia și nu știu că Hristos i-a chemat pe apostoli, spunîndu-le, ,,Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor,,. (Ev. Matei 18:20).
Instituirea Bisericii are loc odată cu alcătuirea obștei creștine. Cei 12 apostoli, apoi cu cei 70 de ucenici, mai apoi-cu alte cîteva sute de oameni au format adunarea creștină. Deja la prima adunare a creștinilor, instituită de Hristos, existau sfintele Taine, preoția și diaconia.
Biserica –este Trupul lui Hristos. Noi toți constituim celule ale Trupului Dumnezeiesc. În noi, în toți curge Sîngele lui Hristos, pe care îl primim în timpul împărtășaniei, și care poate avea loc doar în Biserică.
Familia noastră: tatăl, mama, copiii- este la fel ca o Biserică- una mică, desigur, în cazul în care membrii ei săvîrșesc rugăciuni, și nu fiecare privind la televizorul său, ocazional citind veun ,,Tatăl nostru”.
Anume în Biserică aflăm salvarea, pentru că aici omul învață să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său în mod real prin slujirea și rugăciunea comună. Sf. Părinți ne spun că Biserica este asemeni corabiei lui Noe ce ne salvează de multe ori din valurile acestei vieți tulburătoare. Și cum toți cei care nu erau în corabie au murit, astfel și noi putem sfîrși dacă nu neapărat fizic, atunci sufletește –cu siguranță, dacă ne îndepărtăm de ea.
Sf. Ilarion, sf. Mucenic spunea:,, În afara Bisericii nu există mîntuire, în afara Bisericii nu există Taine”. Biserica este cu totul indispensabilă. Nu poți fi creștin în afara Bisericii. O atare abordare este total greșită și nu are nicio legătură cu creștinătatea.
Biserica este locul unde Dumnezeu este prezent în mod real, dar și locul unde omul este viu cu adevărat. În sînul ei, omul se regăsește, revine la normalitate, se pătrunde de Duh Sfînt și de sfințenie.
Biserica este omul plus Dumnezeu.
sursa http://www.pravoslavie.ru/91357.html
traducere şi adaptare Olga Armaş
