Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie, înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu: fie că unirea este bineplăcută Lui, fie că este doar acceptată.
De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii, pentru a nu exista neînţelegeri.
Din Mărturie athonită în România. Pelerinajul Părintelui Arhimandrit Efrem Octombrie 2002. Omilii, sinaxe, conferinţe, Editura Sfânta Mânăstire Vatopedi, Muntele Athos, 2004, p. 172-173
