Cumva fetele se vând, la un preţ mic, la un preţ de nimic…

2373

S-a răspândit foarte mult aşa-zisa căsătorie de probă, cum vedeţi lucrul acesta?

– Este şi o greşeală a fetelor, mai mult decât a băieţilor. Dacă o fată i se oferă băiatului ca şi cum i-ar fi nevastă şi el nu are o concepţie creştină de viaţă, de ce s-ar mai gândi să se cunune cu ea? El o are ca pe o nevastă, fără să se căsătorească, fără să-şi asume responsabilităţile. Ca să fii o familie trebuie să-ţi asumi nişte responsabilităţi. Aşa, ei trăiesc în familie fără să-şi asume responsabilităţile. El nu-şi asumă responsabilităţile de bărbat – să-şi întreţină soţia, să aibă casă. Sunt foarte multe pe care trebuie să le asiguri într-o familie. Nu şi le asumă pentru că nu e bărbat, dar are pretenţii la drepturile de bărbat. Ori el, dacă ar ţine cu adevărat la ea şi ea i-ar spune: „Da, dar după ce ne cununăm…” s-ar gândi şi el în direcţia asta. Cumva fetele se vând, dacă putem folosi termenul acesta, la un preţ mic, la un preţ de nimic…

– Lucrurile s-au schimbat foarte repede. Acum zece ani ideea era încă respinsă, dar acum parcă este de la sine înţeles că trebuie să trăieşti cu cineva înainte de cununie.

– E o grabă în mersul istoriei. Acum, în 20 de ani se întâmplă cât în 100 de ani înainte. În plan istoric lucrurile sunt grăbite şi, din păcate, sunt grăbite în rău. Asistăm la o grabă a răului, la o nerăbdare a răului. Răul nu are răbdare să meargă încet.

din interviul cu Părintele Stareţ Iustin de la Mănăstirea Oaşa

Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2403

Cel mai bun start pentru o căsnicie fericită

Mulți consideră că perechea trebuie neapărat să înceapă să trăiască împreună înaintea căsătoriei, însă eu știu familii ce s-au format în cu totul alt mod, cu condiția, în primul rând, ca omul să fie gata să rezolve cu adevărat, o dată pentru totdeauna, problema relației cu omul iubit, așa cum îi spune inima, iar în […]

Articole postate de același autor
25980

„Cine are părinţi…! (Repetabila povară)

Cine are părinti, pe pământ nu în gând Mai aude si-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti. Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atâtia copii si de-atât nenoroc Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu, […]



Urmăriți-ne pe Facebook!