Citiţi Sfânta Scriptură, ea vă învaţă cum să trăiţi. Discuție cu Protoiereul Nicolae Ciobanu

1710

În seara zilei de miercuri, 11 octombrie 2017, la biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM a avut loc întâlnirea tinerilor cu Protoiereul Nicolae Ciobanu, paroh al bisericii “Minunea Sf. Arh. Mihail” din s. Cruglic, r. Criuleni, președintele Sectorului Sinodal Activități Culturale, care a prezentat tema: „Valoarea şi importanţa Sfintei Scripturi în viaţa duhovnicească.”  

Pr. Nocolae Ciobanu le-a vorbit celor prezenți despre cea mai reprezentativă carte a omenirii, Biblia. Cartea, care ne vorbeşte despre Dumnezeu şi lume, despre om şi veşnicie, despre crearea şi căderea omului în păcat, despre ură şi dragoste, despre rugăciune, jertfă, bucurie şi suferinţă.  Sfânta Scriptură este acea carte care nu poate lipsi din casa creştinului, este cartea vieţii şi mântuirii noastre. Astfel, părintele Nicolae i-a îndemnat pe tineri spre lectura zilnică a Bibliei pentru a-şi înalţă prin ea sufletul către Dumnezeu, a-îşi găsi echilibrul întregi vieţi, dobândind mult folos duhovnicesc, căci ea reprezintă hrana sufletească de care are nevoie fiecare.

Se cuvine ca orice creştin să-şi facă timp zilnic pentru ca să studieze Sfânta Scriptură, să mediteze asupra învăţăturilor ce se desprind din ea şi să tindă şi să trăiască conform acestora. Dacă o vom citi cu credinţă, dacă o vom face-o cartea de căpătâi a vieţii noastre, vom reuşi să ţinem sufletele noastre în legătură cu Dumnezeu, vom trece mai uşor peste dureri şi necazuri, vom şti să facem faţă dilemelor şi problemelor vieţii noastre. Sfânta Scriptură a fost şi rămâne cea mai autentică şi mai sigură călăuză, cel mai sigur îndreptar spre sporirea şi mântuirea noastră!..


Articole postate de același autor
2685

Învierea lui Hristos este învierea noastră

Învierea lui Hristos este învierea noastră a celor ce zăceam jos, la pământ (…) Învierea și slava lui Hristos este, însă, precum s-a spus, slava noastră, care are loc, se face arătată și văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însușindu-Și o dată (prin Întrupare) cele ale noastre, cele pe care le face întru noi […]