Odată a venit la părintele o bătrână bolnavă să-i citească rugăciuni de sănătate. El i-a răspuns:
– Şi eu sunt bolnav! Cum să-ţi citesc? Iar bătrâna i-a zis:
– Citiţi-mi mie şi vă faceţi sănătos şi sfinţia voastră!
Într-adevăr, după ce i-a citit câteva rugăciuni, s-au făcut sănătoşi şi părintele şi bătrâna, cu darul lui Hristos.
Când pleca vreun părinte din obşte în călătorie şi venea la bătrânul să ia binecuvântare, Părinte Paisie îi spunea:
– Să nu spuneţi nimănui nimic despre mine, nici de bine, nici de rău!
Odată a venit la Mănăstirea Sihăstria un creştin de departe, dorind să cunoască pe Părintele Paisie. Auzind că este în grădină la ascultare, s-a apropiat de intrare şi, văzându-l l-a întrebat chiar pe el:
– Cine este Părintele Paisie, că doresc să vorbesc cu dânsul?
Iar bătrânul, smerindu-se, i-a spus:
– Este un călugăr, neputincios şi bolnav! Ce treabă aveţi cu el?
Dar văzând pe credincios că pleacă întristat de la dânsul, l-a ajuns din urmă, l-a invitat la chilia sa şi mult l-a folosit cu cuvântul său blând şi smerit.
Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, p. 114
