Ce văd eu rău la celălalt, acela este un lucru pe care îl am eu în mine

3968

 

Când cineva te vorbeşte de rău, să iei de acolo, că ceva adevărat este. Când te vorbeşte de bine, să vezi cât e de adevărat, că şi acolo e ceva adevă­rat. Să dăm slavă lui Dumnezeu.

Aproapele nostru este oglinda noastră, dar să nu luăm asta în mod absolut. Suntem cu toţii subiectivi, încă bolnavi, şi suntem ca nişte oglinzi concave sau convexe în care ne vedem deformaţi, mai laţi, mai lungi. Să avem prieteni, să avem prieteni care să ne spună cum ne vedem din afară, şi să discernem în ce ne spun ei, cât ne este de folos.

Dar ţineţi minte: ce văd eu rău la celălalt, acela este un lucru pe care îl am eu în mine. Dar dacă văd pe cineva că fură un portmoneu, asta nu înseamnă că eu sunt un hoţ refulat. Nu! Dar dacă zic: „Hoţii ăştia nenorociţi, i-aş strânge de gât", dacă simt o repulsie, o încărcare sentimentală foarte mare, în­seamnă că m-am lăsat de furat de curând sau tare îmi pare rău că n-am furat şi eu.

Când avem o încărcătură afectivă foarte mare faţă de un defect sau ceva neplăcut la ci­neva, atunci e proiecţie. Şi dacă am o admiraţie, tot pro­iecţie este, că proiectăm şi lucruri bune, acele lucruri mi­nunate din noi pe care nu îndrăznim să le trăim, să le lucrăm, şi le proiectăm pe Părintele, pe maica Siluana. Dar nu aş fi atras de nişte valori dacă nu le-aş avea în mine... Să luăm aminte!

Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 152-153


Articole Asemănătoare
521

Dacă Hristos Cel nevăzut ar fi aici, vizibil, cum m-aş comporta?

K.:Maică, la ce vă referiţi atunci când spuneţi „Dumnezeu şi eu pe pământ?” M.G.: Acest lucru are menirea de a ne împiedica să cădem în înşelare prin cunoaşterea şi îndrumarea umană… Este foarte important. Deoarece puterile întunericului întotdeauna vor trimite aproape de noi persoane care sunt ca nişte lupi în blană de oi, după cum […]

Articole postate de același autor
29651

Culegi ceea ce semeni

– Bună dimineaţa, spuse femeia, în timp ce mergea spre omul care şedea pe jos. Omul, încet, s-a uitat în sus. Sigur că această femeie era obişnuită cu cele mai fine lucruri în viaţă. Haina ei era nouă. Arăta ca şi cum niodată nu ar fi ratat vreuna dintre mesele zilei. Primul lui gând a […]