Ce să fac ca să scap de singurătate?

1386

– Ce să fac ca să scap de singurătate? Mă simt tare singur şi-n plus nu reuşesc să-mi fac o prietenă.

– Păi, acum, singur poţi să fii inclusiv împreună cu pri­etena. Ştiţi? Era odată un film, Paşi în doi. Reversul paşi­lor în doi este singurătatea în doi. Să te ferească Dumne­zeu! Uneori, o trăim la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Toţi suntem foarte atenţi la Liturghie. Popa, bietul de el, îşi sparge plămânii, bojocii, rinichii, piciorul, capul, ochiul, acolo, să se audă şi, când se întoarce, ăştia au ace­eaşi figură… Harry Potter cu ochelari fumurii! Acesta este simbolul unei însingurări comune. Singurătatea personală dispare în momentul în care în preocupările noastre devine persoană de contact Dumnezeu Însuşi.

Sigur că sunteţi singuri de vreme ce aţi construit per­manent singurătatea. Singurătatea noastră, în general, se naşte din complexe – fie n-avem bani să fim cu gaşca, fie nu suntem bine îmbrăcaţi, fie zicem că nu arătăm bine, deşi pe bune că arătăm toţi bine, fie, fie, fie, fie… Treceţi peste aceste fie, fie, fie, şi să fie lumină şi găsiţi-vă prietenia! Mai munciţi, mai munciţi! Complexele nu se depă­şesc prin psihoterapii, ci prin muncă. Munca l-a creat pe om, zicea unul dintre cei de nu foarte de demult, şi să ştiţi că aici nu greşea. Mai spun şi dracii adevăruri câteodată.

Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 143-144


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
2546

Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu!

„La mine vin oameni și zic că „măi părinte, eu cred în Dumnezeu”. Minți! Că nu crezi. Dacă ai crede ai duce viață de credincios. Zice că: „cred în Dumnezeu dar la biserică nu merg”. Nu se poate! Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu … sau credința lui […]