Iți spun: „Copilul meu, iartă-ți fratele!”. Iar tu îmi răspunzi: „I-am zis: Blagosloviți!”, dar înăuntrul tău nu-l ierți. Dacă după șapte ani o să auzi o acuză la adresa lui, vei zice: „E normal, Păinte Stareț, nu vă amintiți ce mi-a făcut și mie, acuma sunt șapte ani?” Asta înseamnă că șapte ani ai avut draci în tine și acuma te dezvălui.
Cât de mult ne lipsește iertarea sinceră! Când ne deranjează aproapele, când ne ispitește atitudinea lui, când simțim că nu se poartă frumos cu noi, când ne înțeapă neîncetat cu câte ceva înseamnă că nu am dobândit iertarea sinceră. Asta ne aduce aminte de „Lasă-ți darul tău și mergi de te împacă cu pârâșul tău (Mt. 5, 24)”. Altfel, nu sunt vrednici și în stare pentru Dumnezeiasca Împărtășanie și pentru viața lui Hristos.
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie, p. 293
