Cântecul Floriilor

5359

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
6592

Astăzi nu ne mai persecută oamenii, ci ne persecută diavolii

În vremurile de demult, oamenii neînțelepți aveau idoli neînsuflețiți pe care îi cinsteau ca dumnezei, iar noi, păcătoșii în vremurile de astăzi, înlocuim zei cu patimile noastre păcătoase. Oamenii aceia de demult au săvârșit din neștiință păcatul închinării la idolii, căci nu îi luminase încă lumina Adevărului (Sol. 5,6), iar noi sântem luminați cu Lumina […]