Cântecul Floriilor

5428

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
747

Bucuria de a fi creștin! (pe înțelesul tinerilor de azi, dacă vor dori să ia aminte…)

      Noi, oamenii, nu existăm pe acest pământ datorită hazardului sau a unor întâmplări oarbe, ca creaturi a unei naturi  impersonale, ci existăm ca persoane unice și irepetabile, nu autosuficiente, ci după ,, Chipul și Asemănarea’’ unui Prototip de la Care venim și spre Care mergem, deci trăim cu un scop bine determinat.       Fiecare […]