Cântecul Floriilor

5250

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
45

Dacă facem binele, suntem predestinaţi la bine

Dacă însăşi conştiinţa noastră ne osândeşte la iadul veşnic încă de aici, de pe pământ, noi mai putem fi salvaţi? – Noi zicem în Tatăl nostru astfel: „Vie Împărăţia ta!”. Ce înseamnă asta? Înseamnă să fie vie Împărăţia Lui în noi, dar şi să vină Împărăţia Lui în noi. Deci, Împărăţia lui Dumnezeu începe de […]